Născută: 06.07.1928 la Bucureşti
Decedată: 05.03.2012 la Bucureşti
Absolventă a Institututlui de Artă Teatrală (promoţia 1950).
Sora actriţei Paula Chiuaru.
Născută pe 6 iulie 1928 la București, Angela Chiaru a debutat în filmul de propagandă “Răsună valea”. Pe atunci era încă studentă şi avea vârsta Sandei, eroina pe care-o interpreta.
“Ca orice personaj neapărat pozitiv, îşi amintea ea, era un personaj oarecum simplist, cam schematic în vehemenţa şi entuziasmul său. Totuşi, simţeam că el trebuie să aibă neapărat umanitate, viaţă şi, cum pe vremea aceea nu se ştia încă prea bine ce înseamnă să construieşti un personaj de film, am încercat să mă joc pe mine însămi. Eram studentă la Institut şi făceam figuraţie în corpul de ansamblu al Naţionalului. Într-una din zile ni s-a spus să mai rămânem după repetiţie fiindcă vom fi vizitaţi de un regizor de film. Pe atunci, o asemenea ştire era cu totul senzaţională. Am avut bucuria să fiu distribuită în filmul regizat de Paul Călinescu. S-a filmat romantic, ca pentru un documentar, toată „recuzita” fiind autentică, pe un mare şantier”.
A urmat apoi rolul Mariei Popescu din “Directorul nostru”, o partitură plină de ironie. Având şansa de a lucra sub bagheta regizorală a fostului ei profesor, Jean Georgescu, deşi într-un gen cu totul nou, actrița a avut mare succes de presă şi de public. După mai puţin de trei ani, a primit, în “Viaţa nu iartă”, rolul mamei, care a fost preferatul ei, un rol dificil de compoziţie.
“În teatru jucam pe atunci diferite cochete, mărturisea cu sinceritate şi ironie actrița. Eram considerată o «frumoasă» şi eram pur şi simplu «exploatată fizic». Eram luată în seamă ca prezenţă, nu ca actriţă. Nici nu îndrăzneam să visez la o compoziţie, necum la una ca această mamă atât de zbuciumată, întruchipare a eternului feminin de sacrificiu. Satisfacţiile însă au fost pe măsura dificultăţilor”.
Au urmat alte două roluri de compoziţie: dublul rol de «aparent ţărancă, de fapt spioană» din “Secretul cifrului” şi cel de demimondenă la vârsta critică din “Poveste sentimentală”, personaj pe care l-a conturat cu multă forţă. În “Celebrul 702”, însă, după cum spunea ea însăşi, “pericolul ce m-a păscut mereu în teatru, cel al cochetelor, m-a ajuns din urmă şi în film”.
Angela Chiuaru a publicat versuri în numeroase reviste literare, a scris și o piesă de teatru intitulată “Sora Luceafărului” și a susţinut o rubrică permanentă în revista «Urzica».
cititi : https://dosaresecrete.ro/angela-chiuaru-eram-considerata-o-frumoasa-si-eram-pur-si-simplu-exploatata-fizic/
balta67verde
pe 24 Octombrie 2018 20:05
O actrita foarte buna, din pacate s-a concentrat asupra mai multor activitati si mai putin pe cinematografie.
Iulidesprefilme
pe 03 Iulie 2013 20:06
A mai jucat în Poveste sentimentală, Celebrul 702, Ciprian Porumbescu.
Decedată: 05.03.2012 la Bucureşti
Absolventă a Institututlui de Artă Teatrală (promoţia 1950).
Sora actriţei Paula Chiuaru.
Născută pe 6 iulie 1928 la București, Angela Chiaru a debutat în filmul de propagandă “Răsună valea”. Pe atunci era încă studentă şi avea vârsta Sandei, eroina pe care-o interpreta.
“Ca orice personaj neapărat pozitiv, îşi amintea ea, era un personaj oarecum simplist, cam schematic în vehemenţa şi entuziasmul său. Totuşi, simţeam că el trebuie să aibă neapărat umanitate, viaţă şi, cum pe vremea aceea nu se ştia încă prea bine ce înseamnă să construieşti un personaj de film, am încercat să mă joc pe mine însămi. Eram studentă la Institut şi făceam figuraţie în corpul de ansamblu al Naţionalului. Într-una din zile ni s-a spus să mai rămânem după repetiţie fiindcă vom fi vizitaţi de un regizor de film. Pe atunci, o asemenea ştire era cu totul senzaţională. Am avut bucuria să fiu distribuită în filmul regizat de Paul Călinescu. S-a filmat romantic, ca pentru un documentar, toată „recuzita” fiind autentică, pe un mare şantier”.
A urmat apoi rolul Mariei Popescu din “Directorul nostru”, o partitură plină de ironie. Având şansa de a lucra sub bagheta regizorală a fostului ei profesor, Jean Georgescu, deşi într-un gen cu totul nou, actrița a avut mare succes de presă şi de public. După mai puţin de trei ani, a primit, în “Viaţa nu iartă”, rolul mamei, care a fost preferatul ei, un rol dificil de compoziţie.
“În teatru jucam pe atunci diferite cochete, mărturisea cu sinceritate şi ironie actrița. Eram considerată o «frumoasă» şi eram pur şi simplu «exploatată fizic». Eram luată în seamă ca prezenţă, nu ca actriţă. Nici nu îndrăzneam să visez la o compoziţie, necum la una ca această mamă atât de zbuciumată, întruchipare a eternului feminin de sacrificiu. Satisfacţiile însă au fost pe măsura dificultăţilor”.
Au urmat alte două roluri de compoziţie: dublul rol de «aparent ţărancă, de fapt spioană» din “Secretul cifrului” şi cel de demimondenă la vârsta critică din “Poveste sentimentală”, personaj pe care l-a conturat cu multă forţă. În “Celebrul 702”, însă, după cum spunea ea însăşi, “pericolul ce m-a păscut mereu în teatru, cel al cochetelor, m-a ajuns din urmă şi în film”.
Angela Chiuaru a publicat versuri în numeroase reviste literare, a scris și o piesă de teatru intitulată “Sora Luceafărului” și a susţinut o rubrică permanentă în revista «Urzica».
cititi : https://dosaresecrete.ro/angela-chiuaru-eram-considerata-o-frumoasa-si-eram-pur-si-simplu-exploatata-fizic/