Anis Doroftei

Actrița Anis Doroftei se naște în ziua de 16.10.1980 în București și urmează Liceul „Constantin Brancuși” în perioada 1994 – 1998, profilul Real. Pe atunci nu credea nici ea pe ce drum va porni într-o bună zi, pentru că așa a și fost. Într-o bună zi a simțit că are ceva de spus acestei lumi agitate și neliniștite. Mai întâi a încercat să fie contabilă la o firmă, a încercat să fie antrenoare de fitness, a încercat să fie cântăreață, dar dintre toate încercările, cea care s-a dovedit mai puternică a fost încercarea de a se urca pe scena de teatru. Acolo, odată urcată, Anis era în lumea ei. Nu avea nevoie nici de text câteodată, comunicând cu spectatorii prin toți porii ființei sale, prin pantomimă, prin mimă, dar ceea ce este mai important decât toate, prin sinceritate. Pentru această sinceritate a ei a trecut și examenul de admitere la Facultatea de Teatru a Universității Spiru Haret din București în vara anului 2002, devenind studentă la clasa profesorilor Lucia Mureșan și George Grigore.Au urmat trei ani plini de bucurii, de experiențe scenice extraordinare, cu personaje din Mușatescu, Caragiale, Alecsandri, dar și Shakespeare, Mazilu, Mrozec, Ionescu, etc.  Au fost festivaluri de teatru studențești, naționale și internaționale, dar și colaborări cu organizații nonguvernamentale de cultură și artă. Odată cu susținerea lucrării de licență, încă dornică de cunoaștere, Anis Doroftei se înscrie și susține examen de admitere la masterat în Arta Teatrală la aceeași facultate și universitate de prestigiu, la clasa  profesoarei Adriana Marina Popovici. Susține la terminarea acestor cursuri, în 2011, lucrarea de dizertație cu titlul „Procesul creator al actorului în cadrul comunicării scenice”. Apare pe scena Teatrul Foarte Mic din București în producția independentă „Noapte Americană”, la Teatrul de Comedie joacă în spectacolul „Vrem să fim fericiți”, după texte de Tudor Mazilu, la Teatrul Arca are rol principal în spectacolul  „Întoarcerea de acasă“ de Ștefan Caraman, în regia lui Vinicius Tomescu, dar joacă aici și „Noapte Americană”.La Teatrul ACT apare în „Descurcărețele”, spectacol de licență, iar la Teatrul de Artă din Deva se află în distribuția spectacolului „Încornoratul”, o comedie spumoasă după operele celebrului Moliere. Pentru toate aceste eforturi deosebite făcute în greaua misiune pe care și-a asumat-o, respectiv de a comunica cu adevărat cu spectatorii, Anis Doroftei a primit numeroase recunoașteri ale meritelor sale, dar și premii, precum: „Diploma de excelență la Festivalul de Teatru de la Piatra Neamț” (2005) pentru spectacolul „Vrem să fim fericiți“ de Teodor Mazilu. A fost selectată în anul 2006 la Gala tânărului actor HOP – Mangalia și tot în anul 2006 primește Trofeul „Ștefan Bănică” la  Călărași în cadrul festivalului cu același nume, cu spectacolul „Vrem să fim fericiți“ de Teodor Mazilu. În anul 2010 așează în panoplie „Trofeul  Tulcea Festival 2010” cu spectacolul „Întoarcerea de acasă“ de Ștefan Caraman (regia artistică Vinicius Tomescu), apoi „Premiul de Popularitate” la Festivalul de Teatru „Davila Interfest“ de la  Pitești, cu același spectacol. În anul 2011 primește „Premiul de Popularitate” la Festivalul de teatru „Davila Interfest Studio” – Pitești, cu spectacolul „Noapte Americană” de Armen Zurabov (regia  Vinicius Tomescu). Ca și experiență de televiziune apare în seriale și sitcomuri, precum La serviciu, La bloc, Secretul Mariei, Trăzniți în Nato, Narcisa Sălbatică, Las Fiebinți, etc. Încearcă să colaboreze și cu zona showurilor de entertainments, ca: Adio, dar te iubesc, Să te prezint părinților și Farse TV. Apare în spoturi publicitare și de reclamă TV: Dannone, Paduden, Slim and lift Air, dar și în Video clip-uri: Nackt / La servici / Imnul National. Filmele artistice cu Anis Doroftei pe generic devin din ce în ce mai numeroase: California Drimins, Bunraku (2008;  în regia lui Guy Moshe), The wolf man (2010), The necessary death of Charlie Country man (2012), The Timber (2012), The glass House (2010, Constantin Brâncuși (documentar artistic; 2011), „2+2 =5” (regia Thomas Ciulei; 2012), „Și dacă…“ (scurt metraj; 2008; regia Raluca Oprea), „Coji de nuci” (scurt metraj; regia Tedy Necula; 2010). Anis dublează voci pentru diverse filme, precum: „Weekend cu mama” (2009) și film documentar „Sit Arheologic” (2012). Se implică ca și coordinator al echipei de filmare la producția filmelor: Bunraku – 2008, Glass House – 2010, The Timber – 2012, The Necessary death of Charlie Country Man – 2012, Walking with the Enemy – 2012, What about Love – 2012, etc. În prezent este profesoară la o școală particulară de actorie, este actor, dar și asistent de regie la firma „Central Casting”. Din dorința de a comunica și-a însușit mai multe limbi străine, precum: engleza, spaniola, franceza, italiana, iar acum încearcă să învețe japoneza și limba rusă.De ce iubești teatru, Anis Doroftei ? „Teatrul te face să vezi frânturi din propriul viitor posibil. El te obligă să te întrebi „Cine ești?” și să trăiești pentru a-i povesti întâmplările.” Dacă acest viitor posibil este acum pe scena de teatru, atunci vom dori ca Anis Doroftei să interpreteze cât mai bine personajul asumat, pentru ca noi toți, posibilii spectatori din acestă țară, să avem șansa unui viitor minunat. Teatrul, ca proiecție atemporală, poate consemna un viitor posibil. Atunci – conform unor noi reguli gramaticale puțin neacademice, putem spune: „Să fie să viitorim cu toții!”