Antonella Lualdi, actriță italiană, s-a născut la 6 iunie 1931, la Beirut, în Liban. Tatăl, italian, inginer în construcții civile, fusese implicat într-un proiect realizat în acea perioadă în Beirut și s-a căsătorit cu o tânără egipeană de origine greacă care locuia în Liban.
În 1949, la vârsta de 19 ani, a jucat într-un film muzical, "Signorinella". După aceea a lucrat la "Canzoni per le strade", periodă în care l-a cunoscut pe actorul Franco Interlenghi, care îi va deveni soț în 1955. Urmează o perioadă-anii 1950- în care Antonella Lualdi se afirmă, devenind la fel de cunoscută ca și Lucia Bose și Gina Lollobrigida. Un rol important a fost cel al Mathildei de la Mole, din "Roșu și negru" în 1954, film în care a apărut alături de doi mari actori din acea vreme, Gerard Philippe și Danielle Darrieux.
Cu soțul ei va juca în câteva filme, un exemplu în acest sens fiind "Columna", realizat în România în 1968. Au împreună două fiice: Antonellina, care va deveni și ea actriță și Stella, care a apărut în filmul Top Crack (1967).
În anii șaptezeci și optzeci a avut roluri mici în diverse producții.
Cea mai recentă apariție a fost în serialul Comisarul Cordier (1995-2005) unde a apărut, în zece episoade, în rolul soției lui Cordier.
Antonella Lualdi, pe numele adevărat Antonietta De Pascale, a vorbit fluent araba, franceza, italiana. Tatăl ei a fost italian, iar mama ei, grecoaică. Atrasă de mirajul filmului, Antonella Lualdi, a debutat în 1947, la numai 16 ani, într-un scurt-metraj, pentru ca doi ani mai târziu să-și facă remarcată prezența în filmul Signorinella. Apoi, a apărut într-o serie de filme muzicale și melodrame în care chipul ei agreabil a devenit familiar publicului din Italia. S-a consacrat însă în filmul Adorabile creaturi (1952) pentru care regizorul Christian-Jaque a chemat-o în Franța. Tot acolo ea a interpretat rolul domnișoarei de la Mole, în filmul Roșu și negru (Le rouge et le noir, 1954, regizat de Claude Autant-Lara după Stendhal), apoi a apărut în Andrea Chenier (1955). Cariera ei cinematografică s-a desfășurat paralel atât în Italia, cât și în Franța, unde a realizat un număr impresionant de filme, inegale însă ca valoare. A fost apreciată în anii 1950-1970, când a jucat în producții diferite, precum: Cronache di poveri amanti (1954), Casta diva (1956), Padri e figli (1957), Arrivati i titani (1962), I maniaci (1964), Don Giovannino (1967), Vincent, Francois, Paul...et les autres (1974). A interpretat rolul Andrada, fiica regelui Decebal, în filmul istoric al regizorului Mircea Drăgan, Columna. A jucat și în filmele: Eden no sono (1980), Una Spina nel cuore (1986), Tango Bar (1991), Cordier and Son: Judge and Cop (1992), Per amore o per amicizia (1993), Nefertitti, figlia del sol (1995), Trăim doar o dată (2000), La bella societa (2010). În plan personal, ea a fost căsătorită cu actorul Franco Interlenghi, din 18 septembrie 1955 până în 10 septembrie 2015, la moartea lui. Au avut doi copii: Stella Interlenghi și Antonella Interlenghi, actrițe. Lualdi și Interlenghi s-au separat în 1972, dar nu au divorțat niciodată. S-au reunit și au rămas împreună. Antonella Lualdi a încetat din viață la 10.08.2023, în Roma, Lazio, Italia, la 92 de ani.
