Aristizza Romanescu (n. 24 decembrie 1854, Craiova - d. 4 iunie 1918, Iași) a fost o renumită actriță română, profesoară de declamație la Conservatorul de Artă Dramatică din București. Fiică a actorilor Constantin Demetriad si Paulina Stavrescu, Aristizza Romanescu a debutat la vârsta de 18 ani, în 1872, la teatrul din Craiova, în trupa cunoscutului cupletist I.D. Ionescu. Aristizza Romanescu era verișoara primară cu celebra mezzo-soprana de faimă mondiala Elena Teodorini și nepoata actorilor Ion Vladicescu si Raluca Stavrescu. După aceea a jucat pe scena Teatrului Național din Iași. A fost remarcată de primul director al Teatrului Național din Capitală, scriitorul Ion Ghica, care i-a încredințat rolul principal din tragedia Roma învinsă, de A. Parodi, tradusă în versuri de I.L. Caragiale. Din 1877 a fost angajată la București de Societatea dramatică. A studiat ca bursieră la Paris, împreună cu actorul Grigore Manolescu, partenerul ei. Revenită în România, Aristizza Romanescu a jucat pe scena Teatrului Național din București și a celui din Iași, în piesele Ovidiu de Vasile Alecsandri, O scrisoare pierdută, O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale, în Romeo și Julieta, Othello și Macbeth de W. Shakespeare, Tartuffe de Molière. Jocul ei s-a caracterizat printr-o plastică desăvârștă a mișcării, armonizată cu o voce cristalină și o dicție impecabilă. Mimica ei sugestivă exterioriza puternic emoțiile pe care sensibilitatea ei le trăia. A fost profesoara unor mari actrițe: Maria Ventura, Lucia Sturdza-Bulandra, Maria Filotti, Sonia Cluceru. A apărut în primul film românesc: Independența României, realizat între 1911 și 1912.
În ultimii ani de viață, Aristizza Romanescu s-a confruntat cu mari dificultăți materiale, colegii ei fiind cei care au ajutat-o să se întrețină, organizând spectacole de caritate ale căror câștiguri le-au donat în beneficiul marii profesoare. Va mărturisi în volumul său de memorii publicat după ieșirea la pensie: „A fi actor înseamnă a fi sclav; să n-ai odihnă, să n-ai sărbătoare, să n-ai copil, să n-ai nici o afecțiune, să n-ai inimă. Până la moarte! Lucrul cel mai de plâns e mizeria sfâșietoare a comedianului, care nu trăiește decât pentru alții.” Actrița a murit la Iași pe 4 iunie 1918, la vârsta de 64 de ani, în mari lipsuri, în timp ce se afla în refugiu din cauza Primului Război Mondial, și a fost înmormântată la Cimitirul Eternitatea.
