Povestea echilibristului, ajuns mai târziu clovn, s-a scris pe cuprinsul a trei continente: Europa, Africa și Asia. S-a născut la 11 septembrie 1953 într-o familie de circari, ceea ce a însemnat că Armand va călca involuntar pe urmele părinților. „Meseria mea de bază este de acrobat pe sârmă. L-am urmat pe tatăl meu care, la rândul său, era comic acrobat. Mama, în schimb, a fost singura femeie prinzătoare la zburător și a lucrat cu mine în pântec până la șapte luni. De aceea mă consider artist înainte de mă naște”, povestește Armand Oprescu. La doar patru ani, Armand a reușit să se afirme ca și artist. „La patru ani mi-am luat diploma de artist. Din comisia de jurizare a făcut parte și maestrul Iosefini. Am început să lucrez pe sârmă de abia la opt ani, ca mai apoi să fac și filme, și programe pentru copii”, își amintește artistul.
Pentru a avea mai multe opțiuni, Armand a cochetat în liceu și cu sportul, fiind rugbist legitimat la clubul Dinamo. În 1972 a trebuit să aleagă calea care mai târziu îl va aduce pe culmile gloriei: circul. Studii. Facultatea de Teatru, București.
Așa cum era de așteptat, Armand Oprescu și-a găsit consoarta tot sub cortul circului. Deși recunoaște că s-a adaptat destul de greu la viața de nomad, soția i-a fost mereu aproape. „Ea s-a adaptat foarte greu la viața asta, dar faptul că avem în spate peste 35 de ani de căsnicie spune ceva. Atunci condițiile erau altele, mai ales că eu eram plecat șapte, opt luni pe an. Acum, în schimb, rulotele cu care mergem în turneu sunt puse la punct cu tot ceea ce este necesar”, mărturisește Armand Oprescu.
Odată cu înaintarea în vârstă, acrobatul pe sârmă a ales să aducă zâmbetul pe față celor mici. „Vine o vârstă când omul devine chiftea. Așa a trebuit să renunț la sârmă, dar nu puteam să renunț deloc la circ”, povestește clovnul Armando.
Întrebări și răspunsuri
Cât de receptivi sunt românii la circ?
După mai bine de 48 de ani sub cupola circului, pot spune că sunt foarte receptivi la spectacole. Asta se poate observa în special la latini.
Copiii vă urmează?
Bineînțeles. Și nu numai copiii, ci și nepoții. Fiica mea e acrobată la circul Belly Wien, iar nepoții sunt acrobați, jongleri sau clovni. Sârma și clovneria sunt tradiții de familie.
Ce se ascunde în spatele unui spectacol?
Zeci de ore de muncă, costume, reclame. Deși omul te vede doar zece minute pe scenă, în spate e multă muncă. Chiar dacă ești trist, când pășești pe scenă trebuie să depășești momentul.
