Aurel Baranga

Aurel Baranga, pe numele complet Ioan Aurel Baranga, născut Aurel Leibovici, la 20.06.1913, în București, România, a decedat la 10.06.1979, în București. A fost poet și dramaturg de origine evreiască. A obținut bacalaureatul la Liceul Matei Basarab din București, în 1931, unde l-a avut ca profesor, printre alții, pe Perpessicius, și a absolvit Facultatea de Medicină, în 1938. Baranga a debutat cu versuri în revista Bilete de papagal a lui Tudor Arghezi. El a co-editat revista de avangardă Alge, a colaborat la revista de avangardă unu. În 1948, a scris textul imnului României comuniste din anii 1948-1953, Zdrobite cătușe, pe muzica lui Matei Socor. În 1948, Aurel Baranga a primit sarcina să înființeze revista de satiră și umor Urzica. Din 1949 și până la sfârșitul vieții, în 1979, a fost redactor-șef la Urzica. În anii 1969-1974 a fost membru în Comitetul Central al Partidului Comunist Român. Ca dramaturg, a scris: Iarba rea (1949), Mielul turbat (1954), Rețeta fericirii (1957), Siciliana (1960), Sfântul Mitică Blajinul (1965), Fii cuminte, Cristofor (1965), Opinia publică (1967), Simfonia patetică (1974), Viața unei femei (1976). A scris scenariul filmelor Viața învinge (1950), Premiera (1976). În plan personal, a fost căsătorit cu actrița Marcela Rusu, fosta soție a lui Alexandru Bârlădeanu. Aurel Baranga a avut un fiu, Harry Baranga.