Bernard Herrmann

Bernard Herrmann, pe numele adevărat Max Herman, a fost compozitor, dirijor, care s-a născut la data de 29.06.1911, în New York City, și care a decedat la data de 24.12.1975, în Hollywood, Los Angeles, California. Și-a început cariera de timpuriu, câștigând un premiu de compoziție la 13 ani și fondându-și propria orchestră la 20 de ani. A fost compozitor renumit al coloanei sonore pentru multe și renumite filme. A fost laureat al Premiului Oscar pentru muzica filmului All That Money Can Buy. Herrmann a rămas, în mod deosebit, cunoscut pentru colaborarea lui cu regizorul Alfred Hitchcock, la filmele: Psycho, North by Northwest, The Man Who Knew Too Much, Vertigo. Dar a compus și pentru coloana sonoră a multor filme, inclusiv: Citizen Kane, Anna and the King of Siam, The Day the Earth Stood Still, The Ghost and Mrs. Muir, Cape Fear, Fahrenheit 451. A lucrat mult și la radio, compunând pentru emisiunile lui Orson Welles, ca Războiul lumilor - 1938, pentru Ray Harryhausen, dar și pentru multe programe de televiziune, ca: The Twilight Zone, Have Gun. Ultimele sale colaborări au fost pentru filmele: Sisters, Obsession de Brian De Palma, Taxi Driver (1976), regizat de Martin Scorsese. În plan personal, a fost căsătorit de trei ori: cu Lucille Fletcher, din 1939 până în 1948; au divorțat, au avut doi copii; cu Lucy Anderson, verișoara primei sale soții, din 1949 până în 1964; au divorțat; cu Norma Shepherd, din 1967 până în 1975, la moartea lui. Herrmann se pregătea pentru o altă colaborare la filmul lui Larry Cohen, God Told Me To, și a luat cina cu Cohen. S-a întors la hotel, unde a decedat în urma unui atac de cord, în somn. Herrmann avea 64 de ani, și a fost înmormântat la Beth David Cemetery în Elmont, New York. Filmul lui Cohen a fost dedicat în onoarea lui Herrmann. Acesta a fost primul model de inspirație pentru compozitorul Danny Elfman. Are imagine ilustrată pe unul dintre cele șase timbre poștale comemorative din SUA din seria Legends of American Music, în onoarea Compozitorilor de la Hollywood, emisă la 21 septembrie 1999. El și Lucille Fletcher sunt părinții lui Dorothy Herrmann. În seria sa 20th Century Greats (2004), compozitorul și prezentatorul britanic Howard Goodall l-a apreciat pe Hermann ca unul dintre cei mai importanți patru compozitori ai secolului XX, împreună cu Leonard Bernstein, Cole Porter, John Lennon, Paul McCartney. După moartea lui Herrmann în decembrie 1975, Academia l-a nominalizat postum la Oscar pentru ultimele sale două filme, „Obsession” (1976) și „Taxi Driver” (1976). Lui Herrmann nu-i păsa de premii, afirmând: „Premiile sunt pentru băieți, iar eu sunt un adult”. El i-a dat singurul său Oscar fiicei sale, Dorothy Herrmann, pentru a-l păstra, pe  când era adolescentă. Dorothy și-a amintit: „În anii de mai târziu, ori de câte ori m-a vizitat și l-a văzut, a părut un pic surprins de parcă ar fi uitat că l-a câștigat ”.