Bernardo Bertolucci este un regizor, dramaturg și poet italian.
Bernardo Bertolucci s-a născut pe data de 16 martie 1940 în orașul italian Parma, parte a provinciei Emilia-Romagna, în familia lui Ninetta, profesoară, și Attilio Bertolucci, un reputat poet, istoric al artelor și critic de film. Tatăl este cel care îi arată tânărului Bernardo lumea minunată a cinematografiei: îl duce la cinema, îl ia pe platourile de filmare, îi face cunoștință cu diferiți actori, regizori și critici de film. Fratele său, Giuseppe (născut pe 27.02.1947) este regizor de teatru, iar verișorul său, Giovanni Bertolucci (24.06.1940 - 17.02.2005) a fost un producător de film.
Crescând într-un astfel de mediu artistic, nu a mirat pe nimeni când, la vârsta de 15 ani, Bertolucci a început să scrie primele sale poezii și romane. În scurt timp, creația sa literară este apreciată de lumea bună, câștigând numeroase premii literare, inclusiv prestigiosul " Premio Viareggio" (1962, pentru albumul de poezii "În căutarea misterului").
După liceu s-a hotărât să se facă poet, ca și tatăl său. Astfel, urmează cursurile Facultății de Literatură Modernă a Universității din Roma, specializarea Filozofie (1958-61). Tot atunci a devenit pasionat de ideile politice de stânga, intrând în Partidul Comunist Italian.
Autoritatea și influența tatălui său i-au "netezit" cariera: Bertolucci senior l-a ajutat pe regizorul Pier Paolo Pasolini să ii publice primul său roman, iar Pasolini, ca recunoștință, l-a angajat pe Bernardo ca regizor secund pentru "Accattone" (1961). Dar potențialul lui Bertolucci fusese deja observat de către Sergio Leone, care l-a rugat să îi scrie scenariul pentru "Once Upon a Time in the West". Ulterior Leone a abandonat acest scenariu, considerându-l prea complicat pentru publicul american.
Satisfacția primită în urma colaborării la "Accattone" îl convinge că adevărata sa vocație este regia, așa că abandonează filozofia chiar înainte de ultimele examene. La vârsta de 22 de ani, în 1962, regizează primul său film - "La comarre secca" (Cumătra seacă), iar peste doi ani apare "Prima della revoluzione".
În 1965-66 regizează documentarul "La via del petrolio" și lucrează la proiectul neterminat "Il canale" (1966).
În 1968, noul său film - "Partner", transpune pe marele ecran romanul "Omul dedublat" de Dostoievski. În 1969, pentru "Amore e rabbia", primește prima sa nominalizare la "Ursul de Aur" de la Berlin.
În 1969 apare "La strategia del ragno" (Strategia păiangenului), inspirat din povestirile lui Jorge Luis Borges.
Anul următor a fost unul de grație pentru Bertolucci, filmul său "Il Conformista" (Conformistul) bucurându-se de aprecierea unanimă. "Il Conformista" tratează teme politice, îndeosebi rădăcinile psihologice ale fascimului. "Il Conformista" îi aduce celebritatea mondială lui Bertolucci, materializată și într-o nominalizare la premiul Oscar pentru "Cel mai bun scenariu adaptat" și un premiu la Festivalul de la Berlin (Trofeul Interfilm).
Talentul lui Bertolucci de a pune sufletul uman sub microscop este confirmat în 1972, odată cu "Ultimo tango a Parigi (Ultimul tango la Paris), cu Marlon Brando în rolul principal. Marlon Brando afirma atunci că fără sfaturile lui Bertolucci, care i-a împărtășit câteva dintre opiniile sale referitor la psihoanaliză, el nu ar reușit o astfel de performanță, pe care mulți critici o consideră cea mai performanță a lui Brando. "Ultimul tango la Paris" prezintă istoria lui Paul (Marlon Brando), ce găsește liniștea într-o aventură amoroasă anonimă, după moartea soției sale în circumstanțe violente. Filmul a creat o enormă controversă in Italia pentru scenele explicite de sex anal și a fost interzis de comisia de cenzură, ce a ordonat distrugerea tuturor copiilor. Lui Bertolucci i-au fost suspendate drepturile civile pentru o peroiadă de 5 ani și a primit o pedeapsă de 4 luni cu suspendare. Câțiva ani mai târziu, când a fost desființată comisia de cenzură, filmul a reapărut in cinematografe (grație unei copii salvate de către regizor). Cu toate că a fost interzis în Italia, "Ultimo tango a Parigi" a primit câte o nominalizare la premiile Oscar și Globurile de Aur, la categoria "Cel mai bun regizor".
În 1976 apare epopeea "Novocento" (1900), cu Gerard Depardeau și Robert de Niro în rolurile principale.
După ce a fost intens criticat pentru "La Luna" (Luna, 1979) și "La tragedia di un uomo ridicolo" - 1981 (nominalizat la Palme d'Or), se stabilește la Londra și întrerupe pentru mulția ani legăturile cu viața culturală italiană. Odată cu stabilirea în Anglia începe perioada "cosmopolită" din viața lui Bertolucci.
În 1987, regizează "The Last Emperor" (Ultimul împărat), un film bazat pe viața reală a lui Pu Yi, ultimul împărat al Chinei. Filmul s-a bucurat de o largă apreciere în State, la a 60-a ediție a Oscarurilor câștigând 9 statuiete, iar la Globurile de Aur - "numai" patru. Pentru "Ultimul împărat", Bertolucci a primit 2 premii Oscar și 2 premii Globul de Aur (ca categoriile "Cel mai bun regizor" și "Cel mai bun scenariu adaptat).
La începutul anilor '90, apar "The Sheltering Sky" (Ceaiul în deșert, 1990) - ecranizarea romanului cu același nume de Paul Bowles și "Little Buddha" (Micul Buddha, 1993) - o adaptare pentru publicul american a postulatelor budiste.
După 15 ani de absență revine în Italia cu "Stealing Beauty" ( Frumusețe furată, 1996), care primește o nominalizare la "Palme d'Or".
În 2003, apare "The Dreamers" (Visătorii), o film istoric despre viața a trei studenți ăn contextul revoltor sociale din anii '60 din Franța și a revoluției sexuale.
În 2011 îi este acordat Premiul Festivalului de la Cannes pentru întreaga activitate, mai primind un premiu onorific în 2007, la Veneția.
Bertardo Bertolucci a fost căsătorit de două ori: prima dată cu Adriana Asti, care a fost protagonista unuia dintre primele sale filme - "Prima della revoluzionne". Cu a doua soție, Clare Peploe, s-a cunoscut la Londra, cei doi căsătorindu-se în 1978.
Bertolucci este un adept al budismului. Este foarte activ în viața politică, fiind adeptul ideilor de stânga, mulți ani fiind chiar marxist.
A fost recompensat cu o stea pentru filmele sale, situată în partea de nord , aria 6900, pe Bulevardul Walk of Fame din Hollywood.
S-a stins din viata in 26.11.2018.
