Bernhard Wicki

Bernhard Wicki s-a născut la data de 28.10.1919, în St. Pölten, Austria, și a decedat de insuficiență cardiacă la data de 05.01.2000, la München, Bavaria, Germania. A studiat la Școala de Dramă Max Reinhardt din Viena și la Școala de Dramă de Stat din Berlin, sub îndrumarea lui Gustav Gruendgens. A fost încarcerat timp de zece luni în Lagărul de concentrare din Sachsenhausen, din cauza apartenenței sale la partidul comunist. A fost eliberat după intervenția lui Gruendgens. A jucat pe scene din Munchen, Salzburg, Zurich și Basel în anii de război. A început să regizeze filme din 1958. A fost actor și regizor, cunoscut pentru filmele: Podul - 1959, Das Wunder des Malachias - 1961, Ziua cea mai lungă - 1962. În plan personal, el a fost căsătorit cu Agnes Fink, din 1945 până în 1994, la moartea ei; cu Elisabeth Endriss, din 1995 până în 2000, la moartea lui. Wicki, care era clovn înainte să devină soldat, a furat mâncare și și-a distrat prizonierii francezi în timp ce așteptau să afle dacă vor fi executați. Soldatul / clovnul german numit Bernd în filmul francez al lui Jean Becker, Grădini înfricoșătoare (2003), este inspirat din viața lui Bernhard Wicki. Memoriile „În grădinile noastre ciudate”, pe care se bazează acest film, sunt dedicate lui. A fost membru al juriului la Festivalul de Film de la Veneția din 1986.