Născut la 16 mai 1926, Bob Călinescu a lăsat semne de neșters în istoria filmului de gen, în România. El este cel care a realizat, ca o prioritate absolută în țara noastră, filmul tridimensional de animație.
Ceea ce a făcut Bob Călinescu este singular. El este cel care inițiază, promovează și diseminează în România tehnica filemlor de cartoane decupate, pe care a deprins-o în perioada în care a avut o bursă de studii la Praga, în studioul de filme de păpuși al lui Jiri Trnka, unul dintre marii designeri de animație europeni ai tuturor timpurilor. Marele merit al filmelor sale este de a fi insuflat personajelor tridimensionale... căldura sentimentului uman și de a le fi îmbrăcat în haina națională. Dar, dintre toate reușitele sale artistice, cel mai important este faptul că, pornind de la animația cu cartoane decupate a lui Trnka, reușește să dezvolte, inovatic, un limbaj artistic personal, inconfundabul. El combină, în filmele sale de animație tridimensională, actori și păpuși, ori face filme cu obiecte animate, cu pietre, cu difuzie de lichide colorate, sau animează pelicula cu actori, recompunându-le mișcările fotogramă cu fotogramă. Una dintre tehnicile pe care le folosește pornește de la arta tradițională a sculpturii în lemn, realizând astfel două filme remarcabile: “Rapsodie în lemn” și “Metamorfoze” (1960-1961). Pornind tot de la elemente populare românești, pelicula “Ritm” (1963) avea să cucerească sufragiile publicului și ale criticii, în epocă.
Filmele lui Bob Călinescu stau sub semnul experimentului. “Cocenel” (1965) este realizat prin animarea unor tulpini de porumb, “Gluma nouă cu fier vechi” animă diferite obiecte, inclusiv de metal. Cele de care îmi aduc însă aminte – reluate de televiziunea română acum ceva ani, probabil când se comemora un număr de ani de la moartea maestrului – sunt “Toporul și pădurea” și “Calomnierea calomniei”, printre ultimele realizate de Bob Călinescu, pe sfârșitul anilor ’60, începutul anilor ’70. În 1974, datorită unor chestiuni care țin de politica acelor vremuri, Bob Călinescu este nevoit să se retragă de la studioul de animație, mutându-se la Televiziunea Română, unde doar accidental și, uneori, chiar clandestin, mai face animație. Îl vom mai întâlni, ca actor, de această dată, în “Un saltimbanc la Polul Nord”, “Fram”, “Saltimbancii” și “Răsună valea”...
Revoluția l-a prins pe Bob Călinescu la Televiziune și se pare că a filmat, începând cu 21 decembrie 1989, evenimentele din București, doar că aceste înregistrări s-au pierdut din arhiva TVR. Ascuns în umbra păpușilor pe care le anima cândva, Bob Călinescu a murit în toamna anului 1990, cu toate că mai avea încă multe de spus (și de recuperat), în această artă a filmului animat, care îi datorează atât de mult.
