Biografie

Bob Dylan (nascut Robert Allen Zimmerman, 24.05.1941 in Duluth, Minnesota,) este de cincizeci de ani una dintre cele mai mari personalitati in muzica contemporana, fiind considerat ca fiind unul dintre cantaretii si muzicienii cei mai influenti si prolifici ai secolului XX.Cele mai importante contributii si le-a adus in anii 60 cand s-a convertit prin cantecele compuse de el ( cum ar fi : "Blowin' in the Wind" si "The Times They Are a-Changin “) in portavoce-a tineretului American “antirazboinic “. Cantecele sale din acea perioada sunt veritabile imnuri antirazboinice.Versurile primelor sale cantece contineau teme sociale, filozofice, literatura pusa pe note.

Dupa aceea chiar daca si-a extins stilul, a fost fidel muzicii traditionale americane : folk si country/blues, gospel, rock and roll si rockabilly, Iar in muzica folk, a preferat stilul folk englez, scotian si irlandez. A preluat si unele influente din jazz si swing.

In prezent, Dylan este recunoscut si apreciat pentru compozitiile sale, interpretarile si inregistrarile sale. Discurile sale au obtinut numeroase premii ca: Grammy, Golden Globe, sau Academy Awards. Muzica sa este inclusa in Rock and Roll Hall of Fame, Nashville Songwriters Hall of Fame si Songwriters Hall of Fame.

In 1999 in lista “Primele 100 de persoane mai influente ale sec XX “ realizata de revista TIME, Bob Dylan era inclus, iar in 2004 se situa pe locul 2 in topul "The Greatest Artists of All Time" al revistei Rolling Stone, dupa The Beatles.

In ianuarie 1990, a fost decorat in rang de “Commandeur des Arts et des Lettres “ de catre Ministrul Culturii din Franta Jack Lang. In anul 2000, castiga Polar Music Prize al Royal Swedish Academy of Music. In 13.06.2007 a primit premiul Prince of Asturias Award in Arta in Spania de la Fundatia principelui de Asturias.

In 2008 a primit un Premiu Pulitzer onorific. De asemeni a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatura. Bob Dylan s-a nascut in Duluth, intr-o familie iudaica. La 3 ani se muta cu familia in apropiere de Hibbing, unde tatal sau are o afacere cu electrocasnice; viata de comerciant nu este visul tanarului Bob.

Dylan descopera de foarte timpuriu muzica. La 8 ani invata sa cante la pian si pentru 10 dolari sa cante la chitara prin corespondenta. Asculta mereu la radio muzica si asa il descopera pe Hank Williams si grupul sau de culoare. Atunci capata contur ideea de a fi un erou al rock'n'roll-ului, o idee care a facut multi adepti in randul tinerilor in acea perioada, datorita figurilor consacrate ca Elvis Presley, Carl Perkins sau Jerry Lee Lewis.

Pasiunea pentru muzica s-a impletit cu pasiunea pentru motoarele mari, cu multi cilindri. Cand mai creste, simte nevoia sa plece din Hibbing. In 1959 isi termina studiile secundare si intra la Universitatea din Minneapolis, capitala statului. Materiile sale favorite sunt: limba spaniola si istoria SUA. Aici incepe sa asculte country, rock si pe unii muzicieni ca Robert Johnson, iar in loc sa frecventeze cursurile de baza in admosfera intelectuala, isi petrece timpul ascultand folk si asa uita pentru moment de marea sa pasiune pentru rock'n'roll-ul lui Little Richard.

Este o perioada foarte intensa pentru Dylan, care citeste multe carti, multa poezie, vorbeste putin, dar participa la mitingurile pentru pace, asculta discursurile despre drepturile muncitorilor si invata o noua morala. Este momentul cand isi schimba numele in Bob Dylan, inspirandu-se de la poetul Dylan Thomas regasindu-se pe sine in memoriile poetului.

Isi incepe cariera ca solist cantand in localurile de noapte,acompaniat doar de chitara si muzicuta si asa cu vocea lui inconfundabila si expresiva (care-i va da o unicitate inimitabila de-a lungul timpului ), va fi nevoit sa se desparta de localuri intrucat muzica lui trista alunga clientii. La mijlocul anilor '60 obtine primul sau contract intr-un bar de strip-tease din Central City, in Colorado.

Este momentul cand in scena apare Woody Guthrie. Dylan descopera Bound for Glory, biografía marelui muzician si lectura acesteia l-a pasionat atat de mult incat se hotaraste sa se faca discipolul maestrului. Practic, aceasta admiratie pentru Guthrie il stimuleaza pentru a face saltul necesar pentru a putea aspira mai sus. Cand Dylan citeste intr-un ziar ca Guthrie este internat intr-un spital din New York, se hotaraste sa mearga sa-l cunoasca si cu aceasta ocazie sa cunoasca si New York-ul.

Bob Dylan ajunge in New York in timpul sarbatorilor de Craciun si intra in miscarea “trubadurilor folk “ care merg la Greenwich Village, mai tarziu canta in Gerde's Folk City si de asemeni se produce in fata lui John Lee Hooker. La sfarsitul verii lui 1961 Dylan reusise sa se faca destul de cunoscut in ambientul muzical al New York-ului, asa incat este solicitat sa participe pentru inregistrarea unui disc –cantand la muzicuta – la unele din cantecele interpretate de Harry Belafonte.

Putea sa fie marea sa ocazie,dar a parasit studioul de inregistrari dupa numai o ora, pentru ca nu putea suporta insistenta lui Belafonte in a face repetitii de proba. John Hammond este cel care descopera tinerele talente pentru CBS. El ii ofera imediat un contract. Primul lui disc se lanseaza in februarie 1962, purtand numele de Bob Dylan.

Albumul prezenta un material deloc omogen,dar punea in evidenta calitatile evidente de cantautor ale lui Dylan. Doar doua cantece erau ale sale ("Song to Woody" si "Talkin' New York"), dar erau suficiente pentru a-i da incredere si pentru a incepe una dintre cele mai prolifice perioade din cariera sa. In aceasta etapa era acompaniat de Suzie Rotolo, pe care abia o cunoscuse cand venise la New York, si se ducea la miscarile de la Gran Manzana. Suzie era o activista política, angajata in lupta contra segregatiei rasiale si impotriva bombei atomice. Pentru al doilea disc, Dylan alege pentru coperta o fotografie care-l prezenta alaturi de Suzie pe una din strazile orasului.

Dylan incepe sa lucreze la noile cantece in aprilie 1962 si in cateva luni compune piese ca "Blowin' in the Wind", "Masters of War", "Talkin' World War III Blues" si "Oxford Town", care ajung sa fie veritabile imnuri ale miscarii pacifiste.In mai 1963 se lanseaza The Freewheelin' Bob Dylan, al doilea si atat de asteptatul sau album. Doua luni mai tarziu de la lansare Dylan apare la Festivalul de Folk din Newport, unde este intampinat ca un profet al revolutiei tineretului. Aici canta "Blowin' in the Wind" in fata a 46.000 de persoane, acompaniat fiind de Joan Baez si Pete Seeger.

Odata cu succesul apar si problemele, in special cu Suzie Rotolo: povestea lor mergea inainte cu certuri puternice si apoi impacari intr-un climat foarte incarcat, in care Dylan nu-si ascunde gelozia. Noile cantece dau nastere la neincredere,penduland intre batalia politica "Only a Pawn in Their Game" si impacarile in intimitate, "Girl from the North Country". Dar albumul The Times They Are A-Changin' (1964) ajunge sa fie faimos mai ales datorita piesei care i-a dat titlul. Succesul lui Dylan este recunoscut pe intreg teritoriul SUA si popularitatea sa se extinde pana in Europa. Este o perioada dificila,dar bogata in creatii.

In aceasi perioada Dylan compune cantece ca : "It Ain't Me, Babe", "To Ramona", "Chimes of Freedom", "Mr. Tambourine Man", acestea vor face parte din doua albume : Another Side of Bob Dylan (1964) si Bringing It All Back Home (1965), in care incepe sa cocheteze cu sonoritati “mai electronice “.

In primavara lui 1965 Bob Dylan calatoreste in Anglia pentru a realiza cateva concerte. Ii cunoaste pe The Beatles si pe Eric Burdon, de la The Animals, interpret a unei versiuni foarte originale a melodiei "House of the Risin' Sun". Cu cei de la The Beatles il va uni un soi de apreciere mutuala si influenta reciproca. Asa in principal John Lennon s-a lasat influentat de Dylan in cantece cum ar fi : "Norwegian Wood", "You've Got to Hide Your Love Away", "Help!" care au texte mai elaborate si mai sincere, in timp ce Bob Dylan nu a ezitat sa incerce si altfel de sonoritati “marca Beatles“.

Calatoria in Anglia din acei ani si intalnirea cu muzicienii ei au stimulat si mai mult pe Dylan, care este deja sedus de sonoritatea chitarilor electrice, parasind chitara acustica specifica folk-ului.Pentru aceasta “adeptii puritatii “ au criticat aspru concesia “electrica “facuta de Dylan, ce se va materializa in Bringing It All Back Home, un disc care intr-un fel reprezinta consacrarea sa definitiva in fata publicului cu melodii ca : "Subterranean Homesick Blues", "Maggie's Farm", "Gates of Eden" si "Mr. Tambourine Man".

Highway 61 Revisited (1965), compus pentru Bob Johnston, impreuna cu Al Kooper si Mike Bloomfield, este considerat unul dintre cele mai bune din cariera sa, formand parte din albumul celebrei "Like a Rolling Stone" ( care figureaza pe primul loc in topul celor mai bune cantece ale tuturor timpurilor, facuta de revista muzicala Rolling Stone), "Desolation Row", "Highway 61 Revisited" si"Ballad of a Thin Man".

Acesta este repertoriul pe care-l va prezenta Dylan la Festival-ul Folk din Newport in 1965, acompaniat fiind de Paul Butterfield Band. Le intinde o mana unor muzicieni pe care-i cunoaste de putin timp printre care un grup numit The Hawks, unde canta un chitarist : Robbie Robertson. Mai tarziu,grupul isi schimba denumirea in The Band, nume pus de Dylan..Cu ajutorul lui The Band, Dylan va infrunta “compromisul" din Blonde on Blonde, al saptelea sau album (1966) care se va lansa in double pentru a putea aduna tot materialul elaborat in Nashville. Cu un total de 14 cantece, Blonde on Blonde este un disc mai linistit decat cel anterior si cu o mai mare valoare poetica a textelor. Incluzand si mai vesela "I Want You", tandra "Just Like a Woman", devastatoarea "Stuck Inside of Mobile with the Memphis Blues Again", enigmatica "Visions of Johanna" si marea "Sad Eyed Lady of the Lowlands", ce incheie discul cu cele 11 minute cat dureaza cantecul, este dedicata modelului Sara Lownds, cu care Dylan se casatorise in noiembrie 1965. Blonde on Blonde este considerat de experti in muzica ca fiind unul dintre cele mai bune discuri de muzica pop-rock din toata istoria muzicii.

La cateva luni dupa ce lansase dublul album, tanarul si milionarul (atat in SUA cat si in Anglia ) de 25 de ani ale carui discuri se vindeau intr-un ritm ametitor suferi un misterios accident cu al sau Triumph 500 in apropiere de Woodstock. Petrecea zile intregi in compania celor de la The Band cantand si imprimandu-si melodiile.Cele pe care nu le considera bune au facut obiectul imprimarii unor discuri pirat. In 1975 se decide sa-si lanseze melodiile oficial sub titul : The Basement Tapes care l-a facut sa dispara un timp din viata publica.Iar perioada de refacere se eterniza.

Dylan este incantat de ideea de a face un album cu melodii cu o puternica influenta country: rezultatul fiind Nashville Skyline, aparut in aprilie 1969. Acest disc ajunge din nou nr 1 in topurile din Anglia. In el, Dylan canta cu un registru vocal distinct, fiind de nerecunoscut pentru milioanele de fani. Discul contine cantece ca : "Lay Lady Lay", "I Threw It all away", si o versiune a lui "Girl from the North Country" cantata in duo cu Johnny Cash.

Participa in 1969 la Festivalul din Insula Wight ca invitat principal. Apare in fata a 150.000 de persoane, imbracat complet in alb, comportandu-se ca o stea pompoasa, moment in care Hippie- ii cer socoteala mitului decadent.

In 1970 lanseaza pe piata dublul album Self Portrait, un care interpreta in versiune proprie numeroase cantece ale altor interpreti.Critica ramane muta in fata slabei calitati a discului.Primeste pentru prima oara in viata critici defavorabile si toti se intreaba daca este sfarsitul,dar in acelasi an scoate albumul New Morning dand un sens tuturor cautarilor din ultimii ani, si din nou obtine excelente crítici, devenind din nou nr 1 in topuri in Anglia.

Si mitul se intoarce cand in 1971, Dylan participa ca prima stea la un concert de binefacere pentru Bangladesh la Madison Square Garden din New York, concert organizat de George Harrison si canta "Mr. Tambourine Man", "Blowin' in the Wind" si "A Hard Rain's A-Gonna Fall", altele.

In continuare vine o perioada de reflexie, cand Dylan ii cere regizorului Sam Peckinpah un rol in filmul Pat Garrett and Billy the Kid (1973). Participarea sa ca actor este total insignifianta (un rol al unui misterios personaj Alias,) dar coloana sonora a filmului compusa de Dylan va ramane in memorie. "Knockin' on Heaven's Door" se va dovedi una dintre melodiile cele mai cunoscute in tot repertoriul sau.

In 1974 termina alt album, Planet Waves, impreuna cu grupul, The Band, care-i aduc primul loc in topurile din SUA, discul contine cunoscutul cantec : "Forever Young". Din pacate productia acestui disc este realizata de casa de discuri "Asylum Records", pentru ca Bob Dylan a renuntat la CBS din cauze economice.

Imediat dupa lansarea albumului pleaca in primul sau turneu dupa 8 ani de absenta de pe scena,acum acompaniat si de formatia The Band. Decide sa faca un turmeu mai lung prin principalele orase,concertul numindu-se Bob Dylan and The Band 1974 Tour.

Cererea pentru bilete depaseste toate previziunile, cu mai mult de douasprezece milioane de cereri prin posta. Nimeni in istorie nu a realizat asa ceva in SUA. Mai mult de 800.000 persoane vin sa-l asculte in direct pe Dylan. Ca martor la acel moment se editeaza in 1974 un dublu album in direct numit Before The Flood, in care apare un Dylan energic ajutat de grupul sau.

Inainte de acest mare succes (si de discul in direct ) puternica casa de discuri CBS ii ofera lui Dylan cel mai mare contract “milionar “ din istoria muzicii si pana in prezent. Dylan accepta si se reintoarce la CBS, dar in schimb casa de discuri accepta conditiile drastice impuse de cantaret.

In plina inspiratie artistica si ajutat din nou de masinaria publicistica a lui CBS, Dylan scoate in 1974 pe piata Blood on the Tracks, care va forma al doilea “vinil” din a doua trilogie de aur a lui Dylan. Contine multe melodii inspirate din criza casniciei sale cu Sara. Intre cantecele acestui disc sunt : "Tangled Up in Blue", "Simple Twist of Fate", "Idiot Wind" si "Shelter from the Storm". Reuseste sa fie numarul 1 in SUA. Aclamat de critica, este considerat o alta opera de maestro in discografia sa si este considerat ca unul din cele mai bune discuri ale acelei perioade.

In 1975 apare Desire, in care apare si melodia "Hurricane" ( in apararea unui boxer, Huracán Carter, acuzat de omicid ), Sara (dedicat sotiei sale ), "Oh, sister" (referindu-se la Joan Baez), si indepartata si misterioasa "One more cup of coffee", si "Romance in Durango" (unde Dylan canta pentru prima oara in castellano). Desire a reusit sa fie nr 1 aproape imediat de la lansare in majoritatea topurilor din lume. Discul a ramas 5 saptamani in top, numarul 1 in SUA. Din nou, Dylan este in varful piramidei muzicale. Cu Desire, se completeaza a doua trilogie de aur,realizandu-se vanzari de milioane in toate tarile lumii.

Aceste cantece noi vor fi structura noului turneu american numit Rolling Thunder Revue, pentru ca Dylan reuneste vechi prieteni ca : Roger McGuinn (ex Byrds), Joan Baez, Mick Ronson, Scarlet Rivera si Joni Mitchell.

Acest turneu nu se focaliza numai pe cantecele propriu-zise, ci Dylan s-a preocupat si de scenariu, de camere, de microfoane. Astfel a inregistrat viata reala si povestea pentru a realiza filmul Renaldo si Clara, un documentar de 4 ore care insa a rezultat un esec comercial.

Intre 1976 si 1978 Dylan este invitat de onoare in filmul lui Martin Scorsese, The Last Waltz, film-concert facut in onoarea retragerii prietenilor sai de la The Band. Concertul este organizat in miticul Winterland din San Francisco in fata la 5000 persoane. Dylan canta “perle “ din repertoriul sau, ca "Baby Let Me Follow You Down", "I Don't Believe You" si "Forever Young". Momentul apoteotic este acela cand toti invitatii si gazdele se reunesc pe scena: The Band, Neil Young, Dr. John, Neil Diamond, Eric Clapton, Ringo Starr, Ron Wood, Paul Butterfield, Ronnie Hawkins, Joni Mitchell si Van Morrison canta impreuna "I Shall Be Released" de Dylan.

Al doilea mare moment al lui 1978 pentru Dylan este o promisiune de un nou turneu mondial cu muzicieni invitati. In acest concert isi promova albumul sau in lucru Street Legal. Acest album contine melodii de exceptie ca "Changing of the Guards", "Señor" si "Is your love in vain?". O noua perioada incepea in viata artistica si personala a lui Bob Dylan. De data asta este vorba de o transformare religioasa a cantautorului., evreu prin nastere, acum gaseste noi motive de credinta in crestinism. Aceasta schimbare va da la iveala o serie de discuri intense,dificil de inteles imediat.

Cand termina seria de concerte, Dylan lanseaza un nou album dublu ce a fost inregistrat in direct in Japonia : Live at Budokan (1978). Pentru el o serie de impresari japonezi ii ofera lui Dylan un cec in alb pentru a realiza un turneu in Japonia, lucru inedit in istoria muzicii.

Trei ani de munca intensa in studio pentru a produce alte discuri care vor forma “ scheletul “noului Dylan crestinul : Slow Train Coming (1979), Saved (1980) si Shot of Love1981), discuri cu elemente de gospel. In Slow Train Coming cere lui Mark Knopfler, si celor de la Dire Straits, sa colaboreze cu el,fiind fascinaat de modul de a canta al chitaristului scotian. Slow Train Coming reuseste din nou sa urce pe primele locuri in topurile americane si europene. De remarcat este melodia "Gotta Serve Somebody", pentru care a obtinut un Grammy. Discul Saved se afla intre operele cele mai dramatice si dense ale lui Dylan si dezvaluie o fata complet necunoscuta a cantaretului.
Shot of Love il dezvaluie pe cantautor si se confeseaza cu ajutorul special al lui Ron Wood si Ringo Starr in melodia "Heart of Mine".

In 1982 este inclus in Songwriters Hall of Fame.
Dupa epoca crestina, Dylan se intoarce la o viziune mai laica a cantecelor si incepe un lung drum cu albumul Infidels, care contine exceptionala "Jokerman" si o explicita aparare a statului Israel in "Neighborhood bully".

In 1984 apare albumul Real Live, un concert in direct imprimat in Italia, cu noi aranjamente ale vechilor succese ca : "Highway 61 revisited", "Maggie's Farm", "Masters of War" si "Tombstone Blues", in acest disc apare si Carlos Santana.

Compromisul social al muzicii anglo-saxone isi gaseste maxima exprimare in "We Are the World", la a carei imprimare participa si Dylan. Pe 13.07.1985, Dylan participa ca stea de prima marime la Festivalul pro-Etiopia Live Aid. Acompaniat la chitara de Keith Richards si Ron Wood de la Rolling Stones, Dylan canta in J.F. Kennedy Stadium din Philadelphia "Blowin' in the Wind".

Trebuie spus ca un comentariu al lui Dylan in acest concert asupra problemelor economice ale agricultorilor din SUA provoaca o reactie imprevizibila care se transforma intr-un concert : Farm Aid pentru a ajuta financiar pe acesti muncitori.
De asemeni in 1985, se reintoarce in studio pentru a imprima albumul Empire Burlesque si realizeaza de asemenea un videoclip in Japonia pentru cantecul "Tight Connection to My Heart", sub regia lui Paul Schrader.

Pentru a celebra cei 25 de ani de activitate discografica, CBS publica un album quintuplu Biograph, care include cantece care dau o viziune de ansamblu asupra cantautorului. Urmatorul sau album apare sub denumirea de Knocked Out Loaded.

Apare in 1986 si contine teme scrise in colaborare cu actorul si scriitorul Sam Shepard si cu Tom Petty, cu ultimul, va face Dylan un turneu prin Australia si SUA, inregistrat in video Hard to Handle. Cu acelasi Petty si formatia sa, The Heartbreakers, Dylan canta "Band of the Hand" pentru filmul cu acelasi titlu, regizat de Paul Michael Glaser.

In primavara lui 1988 lanseaza un nou album, Down in the Groove, in care apar si alti veterani : Steve Jones, The Sex Pistols si Paul Simonon, The Clash, Jerry Garcia, Bob Weir (Grateful Dead), Eric Clapton, Mark Knopfler, Ron Wood, Steve Jordan si Robbie Shakespeare si Sly Dunbar, intre altii. Dupa Down in the Groove, Bob Dylan participa si el la discul realizat in onoarea lui Woody Guthrie. In acelasi an se numara printre membrii Rock and Roll Hall of Fame. In 7 iunie 1988, Dylan incepe un turneu, era inceputul lui : Never Ending Tour cum este cunoscuta prezenta sa ca si neintrerupta de pe scena de atunci incoace. In 1989 apare Oh Mercy, album bine primit de critica.
Urmatorul lui proiect este constituirea unui grup, care, sub numele de Traveling Wilburys, sa reuneasca “fratii “ Lucke, Nelson, Otis, Lefty si Charlie T. Junior, care nu sunt altii decat : Bob Dylan, George Harrison, Roy Orbison, Tom Petty si Jeff Lynne, vechiul lider al formatiei Electric Light Orchestra.

Cu ei va scoate alte doua albume,curios intitulate Volume 1 si Volume 3.

In 1990 apare Under The Red Sky, disc considerat de critica ca lipsit de originalitate. Primeste de asemeni distinctia Commandeur des Arts et des Lettres inmanata de catre ministrul culturii francez.

In 1991, apare pe piata The Bootleg Series, Vol. 1-3, triplu album ce contine cantece compuse si imprimate de Dylan intre 1961 si 1989.

A fost lansat ca raspuns la invazia de discuri pirat. In 1992 si 1993 lanseaza Good as I Been to You si World Gone Wrong, disc compus din cantece folk interpretate la chitara acustica de Dylan, pentru prima oara din 1964.

Un an mai tarziu, in 1994, participa la festivalul Woodstock '94 si la seria de concerte ale MTV-ului, inregistrand MTV Unplugged (1995), care contine noi versiuni ale clasicelor sale melodii. In ultimii ani Dylan are grave probleme de sanatate, i se stabileste diagnosticul pericardita.

Cu toate acestea cariera sa este in apogeu de forma, a lansat albume exceptionale : Time Out of Mind (1997), castigator a trei premii Grammy, si "Love and Theft" (2001).

In anul 2000 a primit Polar Music Prize al Academiei Regale de Muzica a Suediei, premiu considerat ca fiind premiul Nobel in muzica. In acelasi an melodia sa "Things Have Changed", utilizata in filmul Winder Boys, va castiga Globul de Aur si Oscar pentru cea mai buna melodie.

In 2003, participa ca scenarist, actor si autor al muzicii in lung-metrajul Masked and Anonymous. Cantecul sau "He was a friend of mine", compus pentru Willie Nelson, va fi inclus de BSO in filmul "Brokeback Mountain". In 2005, cu ocazia lansarii documentarului lui Martin Scorsese "No Direction Home", a aparut pe piata The Bootleg Series, Vol. 7, care contine coloana sonora si alte cateva melodii inedite.

Pe de alta parte publicarea primului volum al memoriilor sale Chronicles, Vol. 1, a obtinut si un succes literar, fiind cartea cea mai vanduta timp de 19 saptamani in SUA. In august 2006 lanseaza Modern Times, album cu nouasprezece cantece noi care au ajuns in varful topurilor in SUA si in numeroase tari din Europa.

Dylan se converti la cei 65 de ani in cantaretul cel mai in varsta din istorie care ramane pe locul 1 in SUA. Mai apoi a fost declarat ca a avut cele mai multe “albumul anului “ de revista Rolling Stone., timp de 46 de ani de cariera muzicala.

In iunie 2007 Bob Dylan a fost onorat cu ordinul Prince of Asturias Awards. In 1 octombrie, Columbia Records lanseaza Dylan, un triplu album unde sunt stranse cele mai bune melodii din intreaga sa cariera muzicala.

In luna septembrie a aceluiasi an, cu ocazia sarbatorii de Yom Kippur, Dylan a asistat la slujba intr-o sinagoga din Atlanta, purtand talit. Astfel facea publica reintoarcerea la iudaism, atras din nou prin miscarea de Jabad-Lubavitch. La sfarsitul anului 2007, Dylan inregistreaza o versiune a melodiei "A Hard Rain's A-Gonna Fall".

In februarie 2008, Ace Records lanseaza Theme Time Radio Hour With Your Host Bob Dylan, un album cu 50 de piese. Pe 7 aprilie 2008 primii o mentiune speciala a Pulitzer Prize Special Citations and Awards pentru profundul impact pe care l-a avut in muzica si in cultura nord Americana,marcat prin compozitii lirice si cu o extraordinara putere poetica.
In aceeasi luna, Simon & Schuster confirma ca Dylan lucreaza la a doua parte a cartii Chronicles, Vol. 1 si a carei publicare va putea fi posibila la sfarsitul anului.