Brigitte Christensen

Brigitte Christensen s-a născut la 28.06.1957, în Danemarca. Și-a început cariera în cinematografia italiană la sfârșitul anilor 1980, inițial creditată ca Gitte Christensen. A debutat în filmul Mercenari dell'apocalisse (1987), în rolul Fetei Blonde. S-a implicat în genul horror, interpretând rolul dublu al lui Sybille / Christine în Blood Delirium (1988), pe doamna Rezzori în filmul horror Bloody Psycho (1989). De-a lungul anilor 1990, ea a apărut în producții italiene, în roluri secundare sau mici: Liniștite zile în Clichy (1990), Hansel e Gretel (rolul Solange), Faust (rolul Margherita), E quando lei morì fu lutto nazionale (1993, rolul jurnalistei), We Free Kings (1996, rolul Ingrid). Rolurile ei în această perioadă au fost predominant în filme italiene și filme de televiziune, constând frecvent în roluri secundare. În primul deceniu al anilor 2000, Brigitte Christensen a apărut în mod regulat ca artistă invitată la televiziunea italiană, participând la mai multe seriale populare și filme TV, precum: Un bacio nel buio (2000), Con gli occhi dell'assassino (2001), Incantesimo (2003, rolul Clara Gellini în două episoade), Un medico in famiglia (2004, rolul Tergarten), La squadra (2005, Lisa Strasser), Don Matteo (2006, Elena Gheorghiu). Actriță, regizoare de scenă, dramaturg, profesoară de actorie, ea a rămas cunoscută pentru activitatea sa în teatru și film, pentru producțiile sale inovatoare bazate pe comunitate și eforturile de a promova incluziunea socială prin intermediul artelor spectacolului având o carieră artistică, atât în Copenhaga, cât și în Roma. Christensen a jucat în piese clasice de Euripide, Strindberg, Brecht, în teatrul contemporan, în propriile monologuri și creații la festivaluri de teatru din întreaga Europă. Este recunoscută pentru crearea de producții de mare anvergură în spații neconvenționale, cu distribuții diverse care includ actori, dansatori, artiști de circ și neprofesioniști, dezvoltând în același timp formate de „piese comunitare” și „teatru popular” care implică activ cetățenii în procesele artistice. Abordarea sa folosește adesea teatrul ca instrument terapeutic și mecanism de incluziune socială, în special în cazul grupurilor marginalizate și al persoanelor care se confruntă cu probleme de sănătate mintală. Christensen a co-fondat și a ocupat funcția de director artistic al festivalului internațional de teatru Amandola din Italia (1984-1998), ulterior regizând NoDomain (Teatrul Internațional de Muzică Odense, 2014-2015) și conducând proiectul cultural EUTOPIA în cadrul programului Aarhus Capitală Europeană a Culturii 2017. A primit mai multe premii pentru actorie, inclusiv Premio Rossellini. În film și la televiziune, a apărut în producții, precum: The Best Offer (2013), C4 (2018), în serialele italiene Don Matteo și Fear of Loving. Christensen a revenit ocazional la proiecte daneze, ca: Afgrunden (2003), When a Man Comes Home (2007, în rolul Sarah Schmidt). Anii 2000-2009 au reprezentat vârful activității sale televizate în Italia, centrată pe apariții în seriale consacrate. La începutul anilor 2010, ea a preluat unul dintre cele mai lungi roluri recurente de televiziune ale sale în serialul italian Paura d'amare (Frica de a iubi), Cecilia Colombo în 12 episoade (2010-2013). Christensen a apărut și în coproducții internaționale. În 2013, a jucat rolul mic al Primei Fiice în filmul La migliore offerta (Cea mai bună ofertă) de Giuseppe Tornatore. A urmat un rol secundar, Anja Grunwald în miniseria italiană Fuoco amico: Tf45 - Eroe per amore (2016). În 2018, a interpretat-o pe Ellen Marsvin în filmul C4. În 2022, a apărut în interviul video de 28 de minute Killer's Muse: An Interview with Brigitte Christensen, regizat de Eugenio Ercolani, unde a discutat despre traiectoria carierei sale de la teatru la filmul și televiziunea italiană. Din 2013, aparițiile lui Christensen pe ecran au fost rare, constând în principal în episoade secundare de televiziune și ocazional în filme sau interviuri.