Carl Foreman

         Carl Foreman, pe numele complet Carl Nathan Foreman, s-a născut la data de 23.07.1914, în Chicago, Illinois, SUA , și a decedat de tumoră cerebrală la data de 26.06.1984, în Beverly Hills, Los Angeles, California, SUA. A fost fiul unor imigranți ruso-evrei, tatăl - Isadore Foreman și mama -Fanny Rozinska. A studiat inițial pentru o diplomă de drept, dar a ales o cariera în publicitate. A studiat la Universitatea din Illinois, Northwestern și la John J. Marshall Law School. A renunțat la aceasta din urmă și a lucrat ca jurnalist, agent de presă, a scris ficțiune și a regizat pentru scenă. La Hollywood, în 1938, lucra ca analist de povești și tehnician de laborator de film. A servit cu Corpul de Semnal al Armatei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și a fost implicat în realizarea de filme de antrenament și motivație sub conducerea regizorului Frank Capra. A rămas cunoscut ca regizor, scenarist, producător pentru filme, ca: High Noon - 1952, The Bridge on the River Kwai - 1957(a primit premiul Oscar la categoria Cel mai bun scenariu adaptat, în 1958), The Guns of Navarone - 1961. Carl Foreman a scris scenariul original al filmului cu Marlon Brando, The Wild One -1953. Scenariul a fost respins de cenzorii Biroului Breen, probabil pentru că a căutat să explice sentimentul de frustrare al motocicliștilor în loc să-i înfățișeze doar ca niște haiduci nebuni, violenți, și a fost rescris, spre dezamăgirea amară a lui Brando. În plan personal, el a fost căsătorit cu Estelle Barr, în anii 1930, cu care a avut un copil; cu Evelyn Smith până la moartea lui; au avut doi copii. Și el a fost victima epocii mccarthiste în anii 1950, când s-a desfășurat „ancheta” senatorului de dreapta Joseph McCarthy despre presupusa infiltrare comunistă la Hollywood a unor actori, cineaști, și a fost inclus pe lista neagră din industria cinematografică pentru presupusa lui simpatie comunistă. A scris un scenariu nefolosit pentru „Tai-Pan”, versiunea de film a romanului lui James Clavell. După ce a fost pe lista neagră, a continuat să lucreze scenarii precum The Bridge on the River Kwai și, ca atare, nu a putut ridica un Oscar în calitate de scenarist. S-a mutat în Anglia după ce a fost înregistrat în lista neagră în 1951. A fost membru al consiliului executiv al Asociației Britanice de Producție de Film, al Royal Society of Arts și guvernator al British Film Institute, al British National Film School și al Cinematographic Film Council. Timp de șapte ani, a fost președinte al Uniunii Scriitorilor din Marea Britanie. A fost premiat CBE, în 1970. A luat premiul pentru scriitorul anului câștigat la Variety Club Awards, în 1972, pentru „Winston Young”. După întoarcerea sa în SUA, a fost numit în comitetul executiv al Writers Guild of America și în consiliul de administrație al grupului central Theatre Group. A fost reabilitat în octombrie 1997 împreună cu alte victime din lista neagră, dar a fost prea târziu pentru el, deoarece a murit în 1984. Fiica sa, Amanda Foreman, unul dintre cei doi copii făcuți cu soția sa, Evelyn, a scris „Georgianna: Ducesa de Devonshire”, biografia unui strămoș al prințesei Diana, care a fost adaptată în filmul Duchess (2008), câștigător de Oscar. Cea de-a doua carte a acesteia este studiul epic de non-ficțiune din 2011, „O lume pe foc: rolul crucial al Marii Britanii în războiul civil american”. Fiul său, Jonathan Foreman, a fost un scriitor editorial și un critic de film la New York Post, apoi a lucrat în orașul natal, Londra, pentru Daily Mail. Carl Foreman a fost unchiul reporterului și artistului vocal din Los Angeles, Ted Sobel, care a fost fiul lui Sherry (Foreman) Sobel (singura soră a lui Carl), cântăreț în trupa lui Freddy Martin, Frankie Ortega și în orchestra sa sub numele de Shari Fare.