Charles Laughton

Charles Laughton s-a născut la 01 iulie 1899 în Scarborough, Anglia. A absolvit strălucit cursurile Academiei Regale de Artă Dramatică Stonyhurst, debutând pe scenă în 1926. Până în 1928, când face primul său film Blue Bottles (Albăstrele), desfășoară o bogată activitate teatrală în Anglia și alte țări, remarcându-se prin forță dramatică și întinsă gamă tipologică, expresivitate și capacitate de a schimba cu ușurință tonalitatea și plastica mișcării. In 1929 se căsătorește cu actrița Elsa Lanchaster alături de care jucase în Albăstrele, rămânâd căsătoriți până la moartea lui. Urmează un șir de filme (Picadilly, If I Had a Million/De-aș avea un million, The Sign of the Cross/Semnul crucii) care îl impun din ce în ce mai mult ca un actor de primă clasă. In 1933, sub bagheta lui Alexander Korda, interpretează rolul lui Henric al VIII-lea, dând pitoreștii figuri a regelui brutalitatea cerută de partitură și obținând un răsunător succes, precum și Oscarul oferit celui mai bun actor al anului.

Au urmat roluri mari care l-au impus pe plan mondial, In filme ca: Mizerabilii, Revolta de pe Bounty, Cocoșatul de la Notre-Dame, Povestiri din Manhattan, Cazul Paradine, Spartacus, Furtună la Washington. In 1950 devine cetățean american. In paralel cu cariera cinematografică, desfășoară o bogată activitate ca professor de artă dramatică, avându-i ca studenți pe Albert Finney și William Phipps. In 1937, împreună cu Erich Pommer, își înființează propria companie de film, Mayflower Pictures Corporation.

In 1955 regizează și semnează scenariul filmului The Night of the Hunter (Noaptea vânătorului), amestec de basm pentru copii, film noir, fantastic și horror, o alegorie a răului și ipocriziei. In acest film Robert Mitchum face cel mai bun rol al carierei sale, imaginea lui în costum de pastor și cu degetele pe care are tatuate cuvintele “love” și “hate”, devenind celebră.

Actorului – care cu un umor autocritic a spus despre sine “Am o față ca un fund de elefant” – i-au fost conscrate trei cărți biografice. Două în timpul vieții (“Charles Laughton and I”, scrisă de soția sa, Elsa Lanchester, în 1938, și “The Charles Laughton Story” de Kurt Singer, 1952) și una după moarte.

Caracterizarea lui Jean Mitry surprinde esența personalității extrem de particulare a acestui mare actor: “Monstru sacru, Laughton a știut să-și exploateze fizicul șocant, acoperind o gamă largă de culori, de la cea mai vioaie (Ruggles of Red Gap/Admirabilul domn Ruggles, 1934) până la cea mai sumbră (The Hunchback of Notre-Dame/Cocoșatul de la Notre-Dame, 1939) sau chiar combinându-le in “Viața particulară a lui Henric al VIII-lea”.

Moare de cancer la 15 decembrie 1962 la Hollywood.