Charles Spaak

Charles Spaak s-a născut la 25.05.1903, în Bruxelles, Belgia, și a decedat de complicații în urma unei operații arteriale la 04.03.1975, în Nisa, Franța. Tatăl său, Paul, a fost directorul Teatrului de la Monnaie din Bruxelles. A avut doi frați: Paul Henri Spaak (fost premier al Belgiei) și Claude Spaak. Și-a abandonat studiile de Drept pentru a lucra ca secretar a lui Jacques Feyder. În 1928 s-a mutat la Paris și a ocupat un post de secretar al cineastului Jacques Feyder, care l-a rugat apoi să lucreze la adaptarea unei piese de teatru pentru filmul său Les Nouveaux Messieurs. A scris scenariile pentru cele mai importante filme ale lui Feyder din anii 1930: Le Grand Jeu, Pension Mimosas și La Kermesse héroïque. În anii 1930, a lucrat cu Julien Duvivier la La Bandera (1935) și La Belle Équipe (1936), și cu Jean Grémillon la La Petite Lise (1930) și Gueule d'amour (1937). De asemenea, a colaborat cu Jean Renoir la două dintre filmele sale majore, Les Bas Fonds (1936) și La Grande Illusion (1937). Multe dintre aceste filme ale anilor 1930 au oferit roluri principale pentru Jean Gabin. În timpul ocupației germane a Franței, Spaak s-a dus la Paris și a lucrat la o serie de producții din timpul războiului realizate acolo, inclusiv la alte filme cu Duvivier și Grémillon. În filmul lui Bertrand Tavernier, Laissez-passer (2001), care oferă o imagine detaliată a modului în care a continuat producția de filme în Parisul ocupat, Spaak este portretizat în 1943, când lucra la un film pentru compania de producție Continental Films. Spaak a lucrat ca șef de publicitate pentru casa de producție Albatros. După război, Spaak a lucrat cu regizorul André Cayatte pentru filmele: Justice est faite (1950), Nous sommes tous les assassins (1951), Avant le deluge (1953) și Le Dossier noir (1955). A fost scenarist și regizor asistent, cunoscut pentru filme, precum: Marea iluzie -1937, Panică -1946, Înainte de Potop -1954. S-a impus, alături de Jacques Prévert și Henri Jeanson, ca scenarist de renume în timpul uneia dintre cele mai bogate perioade ale cinematografiei franceze. De asemenea, a realizat unele dintre adaptările literare care au marcat cinematografia de calitate a anilor 1950, inclusiv Thérèse Raquin (1953) și Crime et Châtiment (1956). În 1949, Spaak a avut singura sa incursiune în regie cu Le Mystère Barton, dar filmul a avut puțin succes. A fost membru al juriului la Festivalul de Film de la Cannes din 1953. În plan personal, Charles a fost căsătorit cu Lucie Hélène Elisabeth De Waersegger, în 1928; au divorțat. A divorțat de Claude Marcy cu care a avut doi copiiși de Claudie Cleves cu care a avut doi copii. A fost căsătorit cu Janine Adrienne Andrée Contet, din 1966 până în 1975, la decesul lui. Copiii lui au fost actrița Catherine Spaak și Agnes Spaak. A avut nepoți: Sabrina Capucci și Gabriele Guidi (copiii lui Catherine).