Ciprian Porumbescu

Ciprian Porumbescu, pe numele complet Ciprian Golembiowski Porumbescu, s-a născut la 14.10.1853, în Șipotele Sucevei / Stupca, România, și a decedat la 06.06.1883, în Stupca. Ciprian Porumbescu a fost fiul preotului ortodox Iraclie Porumbescu și al Emiliei. Viitorul compozitor a utilizat la început numele de Golembiovski, apoi, pentru o perioadă Golembiovski-Porumbescu și mai apoi, Porumbescu. Născut Ciprian Golembiowski (Golemb sau Galamb=porumbei), el își schimbă numele de familie în Porumbescu, în 1881. A început studiul muzicii la Suceava și Cernăuți, apoi a continuat cu o bursă la „Konservatorium für Musik und darstellende Kunst” în Viena, cu Anton Bruckner și Franz Krenn. În această perioadă l-a frecventat, la Viena, pe Eusebius Mandyczewski, compozitor bucovinean, cu care s-a perfecționat, în particular, la teoria muzicii. În perioada 1873-1877 a studiat teologia ortodoxă la Cernăuți, unde a condus societatea studențească Arboroasa. În anul 1871, la aniversarea a 400 de ani de la zidirea Mănăstirii Putna, la festivități, alături de Mihai Eminescu, Ioan Slavici, A.D. Xenopol, Nicolae Teclu și alții, a participat și Ciprian Porumbescu, uimind asistența cu minunatul său cântec de vioară. La Viena a dirijat corul Societății Studențești România Jună. Aici a scos, în anul 1880, colecția de douăzeci de piese corale și cântece la unison, reunite în „Colecțiune de cântece sociale pentru studenții români” („Cântecul gintei latine”, „Cântecul tricolorului”, „Imnul unirii - Pe-al nostru steag”- actualul imn al Albaniei). După acea perioadă, a urmat cea mai frumoasă etapă a vieții sale artistice. La 11 martie 1882 are loc premiera operei sale „Crai nou” (prima operetă românească), piesă în două acte scrisă de Ciprian Porumbescu pe textul poeziei poetului Vasile Alecsandri. Succesul imens impune reluarea spectacolului în 12 și 23 martie, pe aceeași scenă. Printre lucrările sale se numără: „Rapsodia română pentru orchestră”, „Serenadă”, „La malurile Prutului”, „Altarul Mănăstirii Putna”, „Inimă de român”, „Odă ostașilor români” și altele. Ciprian Porumbescu s-a stins din viață în casa de la Stupca, sat numit azi Ciprian Porumbescu în onoarea marelui compozitor, sub ochii tatălui său și ai surorii sale, Mărioara, la 29 de ani, fiind bolnav de tuberculoză. Mormântul lui Ciprian Porumbescu se află în Cimitirul satului Stupca, în apropiere de altarul Bisericii Sfântul Dumitru. El a fost inclus pe Lista Monumentelor Istorice din județul Suceava în anul 2004. În 1950, principala instituție de învățământ de muzică din România primește numele său: Conservatorul Ciprian Porumbescu, și poartă acest nume până în anul 1990. Întreaga sa creație muzicală se încadrează în sfera curentului romantic; manifestând în totalitate elemente tehnice și de expresivitate ale acestui curent. În lucrările sale, Porumbescu inserează tematici patriotice, elemente de expresivitate ce-l definesc ca stil, de o muzicalitate aparte, în care afișează o serie de trăiri personale, gânduri și idei, ce doar în acest mod pot fi auzite. A fost unul dintre cei mai faimoși compozitori pe vremea sa. Printre cele mai populare lucrări sunt: Balada pentru vioară și orchestrăop. 29, opereta Crai noupusă în scenă pentru prima dată în sala festivă a Gimnaziului Românesc din Brașov (astăzi Colegiul Național „Andrei Șaguna”), unde pentru scurtă vreme a fost profesor de muzică (1881-1883). În plus, a compus muzica pentru celebrul cântec patriotic Pe-al nostru steag e scris Unire, muzică ce este folosită astăzi și de către Albania pentru imnul național Hymni Flamurit. A scris și melodia fostului imn al României din epoca Ceaușescu, Trei culori. În 1972-1973, regizorul de film Gheorghe Vitanidis a realizat filmul artistic biografic despre acest artist unic, în două serii, cu actorul Vlad Rădescu în rolul titular, al compozitorului.