Dan Ionescu

Inginer de sunet, actor. Născut: 01.01.1926 la București decedat: 14.06.1996 la București.Absolvent al Institutului Politehnic București (promoția 1949).În ciuda faptului că și-a dorit să lucreze ca inginer naval și regizor de operă, a fost repartizat ca inginer la Studioul Cinematografic București, fără a avea, potrivit propriei mărturisiri, „o pasiune preconcepută pentru cinematograf”.A considerat inițial că această repartiție ar fi „o glumă proastă”.Cu toate acestea, a lucrat mult timp ca operator de sunet pentru filme și, în această perioadă, a devenit pe rând inginer șef, director tehnic și director artistic al Studioului Cinematografic București.În calitate de director tehnic al Studioului Cinematografic București, a participat la construirea și dotarea cu echipamente a studiourilor cinematografice de la Buftea și a Centrului vechi de televiziune.A fost un colaborator apropiat, în calitate de operator de sunet, al regizorului Ion Popescu-Gopo, care, în cartea Filme, filme, filme, filme (Ed. Meridiane, București, 1963), îl considera „un fel de Jupiter priceput în fel de fel de zgomote lungite sau comprimate tehnic, captate din cosmos sau provocate cu un dop de plută, un om inventiv, un tehnician excelent”.Regizorul de filme de animație Ion Truică îl descria ca „o inteligență neliniștită, un inventiv, un inspirat căutător de metafore sonore. Dotat cu un excepțional simț al ritmului, el dă viață filmului prin efecte sonore surprinzătoare, năstrușnice”.Colaboratorii săi obișnuiau să-l numească „profesorul” și i se adresau cu apelativul „Don-profesor”.A interpretat roluri în câteva filme precum Gaudeamus igitur (1965), Facerea lumii (1971), Ciprian Porumbescu (1973), Cantemir (1975), Nu filmăm să ne-amuzăm (1975) și Povestea dragostei (1977), considerând că un profesionist din domeniul cinematografiei trebuie să învețe permanent și să cunoască cât mai detaliat „mecanismele producției de film” și că „«multilateralul» nu trebuie să rămînă un termen abstract”.Interpretările sale au fost elogiate de specialiști precum Călin Căliman, care scria că Dan Ionescu s-a dovedit un interpret „de clasă” prin rolurile jucate în Ciprian Porumbescu („iarăși seducător!”) și Povestea dragostei („inegalabil”).