Dan Turbatu a văzut lumina acestei lumi în vremuri viforoase, când norii celui de-al doilea război mondial erau spintecați de săgețile avioanelor de vânătoare ori de mugetul înfricoșător al haitelor de bivoli și tauri înfuriați, văzând roșu în fața ochilor, numai roșu: colosalele bombardiere americane, ce devastau fabuloasa Țară a Petrolului: Prahova și Micul Paris: Bucureștiul. Era în 1944, toamna...
Anii copilăriei și adolescenței, romanticii ani de liceu - ,,Frații Buzești" -, anii de solfegiere a artei de la luminile rampei: actoria (la Conservatorul ,,Cornetti", sub bagheta magică a actriței Paula Culitză) Dan Turbatu i-a trăit în Craiova, capitala spirituală și istorică a Olteniei. Aici, în Cetatea Băniei, sub ferestrele casei cu etaj de pe str. Împăratul Traian (Silozului), apoi de pe str. Mihail Kogălniceanu, în preajma Casei memoriale ,,Elena Farago" și lângă complexul hotelier ,,Minerva", vizavi de Biblioteca Județeană ,,Alexandru și Aristia AMAN" Dolj, veneau, zi de zi, prietenii de aspirație Puiu Pretorian, Cornel Popescu, Nae Iliescu, reluând, de fiecare dată, chemarea: ,,Daneeee!..."
Mânat de o ambiție titanică, tot de aici, din Craiova, cu doar 100 (o sută) de lei în buzunar, a plecat în București și a dat admiterea la I.A.T.C. - Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică ,,I.L. Caragiale". A aprofundat, din ce în ce mai bine, alfabetul actoriei, a trăit experiențe de tot felul, unele fericite, altele ne-..., dar a fost recunoscut, finalmente, ca talent incontestabil, oltean dintr-o bucată, prieten pe care te poți baza, cu demnitate, coloană vertebrală, caracter și rectitudine morală. A fost repartizat, împreună cu întreaga promoție, în 1970, la Teatrul de Stat din Reșița. S-a impus rapid, împreună cu colegii de promoție, a fost adoptat, de strașnicii siderurgiști din Cetatea de Foc, ca fiu de rang întâi. Dramaturgi de primă mărime ai României au scris special, pentru valențele sale artistice, piese de impact imediat asupra comunității din Banatul Montan. Și din toată România.
La Reșița a dat viață scenică unui număr de 15 personaje (în medie, circa patru pe stagiune, dacă ținem cont că, în acea perioadă, a efectuat și școala militară de ofițeri în rezervă). Între anii 1975-1987, a interpretat 34 de roluri, din dramaturgia universală și românească, pe scena Teatrului ,,Radu Stanca" din Sibiu, unde se transferase împreună cu soția sa, actrița Rodica Mărgărit (Turbatu). Umăr la umăr și tâmplă lângă tâmplă cu actorul, regizorul și managerul Constantin Codrescu, contribuie decisiv la înființarea, în anul 1987, a Secției Române a Teatrului ,,Andrei Mureșanu" din municipiul Sf. Gheorghe, capitala județului Covasna. ...În arhiva acestei instituții nu am mai găsit, din păcate, în luna mai 2015, decât dosarul său profesional și câteva programe. Arhiva Secției Române a acestui teatru NU mai există! S-a rătăcit pe căi oculte...
La Sf. Gheorghe, dincolo de paleta extrem de bogată și diversă de roluri interpretate - reconstituită mai ales din colecția cotidianului local ,,Cuvântul Nou", dar și din revista de specialitate ,,Teatrul", ori din cele culturale (,,Tribuna" Cluj, ,,Familia" Oradea, ,,Transilvania" Sibiu) -, Dan Turbatu a scris (cu deosebire în genul liric). Și-a dăruit, însă - cu altruism, tinerețe spirituală și vocație pedagogică irefragabile -,sute, poate mii de zile pregătirii a zeci de liceeni talentați, pentru admitere la facultățile de teatru. Și toti au fost admiși, devenind actori prețuiți. Camelia Paraschiv Katai, actriță de calibru incontestabil, la Sf. Gheorghe, este doar unul dintre urmașii exemplari, pe linie profesională, ai actorului Dan Turbatu. ...Om și actor care a trecut intempestiv, prea repede, la cele veșnice, la început de martie 2000. În octombrie 1999, împlinise vârsta biologică de 55 de ani, respectiv, vârsta profesionaklă de 30 de ani, dăruiți nobilei și atât de stresantei meniri de actor. Fusese sărbătoril, omagiat, cum se cuvine.În ianuarie și februarie 2000, trăsese din greu la rotunjirea unei eclatante premiere cu celebra comedie a lui I.L.Caragiale, capodopera ,,O scrisoare pierdută". Succesul noii montări scenice fusese atât de răsunător, încât s-a perfectat imediat un turneu de zece zile în București și în alte metropole ale țării. În aceleași zile, Dan Turbatu definitiva, cu învățăceii săi, recitalul - de mare audiență în ultimii ani - închinat Zilei Femeii, intrat în conștiința publică așa cum îl botezase el, marele actor cu obârșii oltenești: ,,Cafeneaua literară". Numai că, înainte cu nici trei zile de noua ediție a ,,Cafenelei...", în seara de 5 Martie 2000, inima sa - fierbinte ca pâinea abia scoasă din țest - a ...explodat.
Acum, pe Dan Turbatu îl mai revedem în secvențele cinematografice ale filmelor artistice de lung metraj precum ,,Castelul din Carpați", ,,Căldura", ,,Șobolanii roșii" sau ,,HOREA" - în care chipul său apare extrem de expresiv, fulger în noaptea istoriei, aidoma unui dac neînfricat, dârz și demn, desprins din Columna lui Traian din centrul Romei. .
...Instituit în cadrul Festivalului Internațional ,,Atelier", organizat de teatrele transilvane, dar revenit acasă, la Sf. Gheorghe, unde a fost inițiat și unde s-au desfășurat primele ediții -, Premiul ,,Dan Turbatu" ni-l aduce în memorie, an de an, de circa un deceniu și jumătate.
(Text scris de DAN LUPESCU - selectat din postfața volumului ,,Actorul DAN TURBATU... Prea repede...", în curs de apariție la Editura ALMA din Craiova, sub semnătura fratelui acestui actor: publicistul și scriitorul Romulus Turbatu, editor coordonator al Revistei europene de cultură ,,LAMURA", serie nouă, care apare la Craiova, din 2001)
Acest actor nu are biografie. Fii tu primul care o completează!
