Daniel Massey, pe numele complet Daniel Raymond Massey, s-a născut la data de 10.10.1933, în Londra , Marea Britanie, și a decedat la data de 25.03.1998, la Londra, de boala Hodgkin. Massey a fost fiul actorului canadian Raymond Massey (1896-1983) și al actriței engleze Adrianne Allen (1907-1993). El a fost crescut de mama sa, în urma divorțului părinților săi. Părinții lui Daniel Massey au angajat pentru divorț un prieten avocat internațional, William Dwight Whitney, care era divorțat de soția sa, Dorothy Whitney. În 1939, Dorothy s-a căsătorit cu Raymond, iar Adrianne s-a căsătorit cu William Whitney. Ambele cupluri au trăit „fericite pentru totdeauna”. Daniel și sora sa, Anna, și-au petrecut cea mai mare parte a copilăriei la Londra cu Adrianne și Bill și, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, s-au bucurat de multe vizite alături de unchiul lor, Roger Sherman Baldwin Whitney. Tatăl lor, Raymond Massey, s-a întors în SUA și a avut o carieră de actorie formidabilă, văzându-și rareori copiii. Anna a spus că el și-a văzut copiii probabil de șase ori pe parcursul întregii vieți. Unchiul său patern a fost diplomatul canadian Vincent Massey (1887-1967), care a devenit primul guvernator general canadian, născut în Canada. A fost nepotul lui Vincent Massey, fratele actriței Anna Massey, cumnatul lui Jeremy Brett. Massey a fost educat la Eton College și King's College, Cambridge. El a avut mai multe despărțiri de părinții săi și de sora sa, Anna. A refuzat să apară alături de tatăl său, Raymond Massey, în piesa „I Never Sang For My Father”, iar cei doi au avut o relație de lucru dificilă în filmul din 1961, „The Queen’s Guards”. Sora sa a relatat în autobiografia ei că a refuzat frecvent să vorbească cu ea atunci când lucrau împreună. Totuși, cea mai proastă relație a fost cu mama sa, Adrianne Allen; el a denigrat-o frecvent în interviuri, atât înainte, cât și după moartea ei, și a refuzat să participe la înmormântarea ei. Și-a făcut debutul în film ca actor pentru copii, în filmul de război, care a înfățișat Bătălia de la Creta și urmările ei, din 1941, „Mai presus de toate” (1942). A debutat pe Broadway în 1956 și a avut o lungă carieră ca membru al Royal Shakespeare Company și al Royal Theatre National. A rămas cunoscut pentru portretizarea nașului său, Noël Coward (1899-1973), în filmul "Star !" (1968). Pentru acest rol a fost nominalizat la Premiul Oscar la categoria Cel mai bun actor în rol secundar, în 1969. A fost singura sa nominalizare la Oscar. A câștigat doar Globul de Aur. A mai jucat în filmele: „Fetele la mare” (1958), „Operațiunea Bullshine” (1959), „Sus la etaj și jos” (1959), „Cabotinul” (1960), „The Queen's Guards” (1961, în care a jucat și tatăl său, Raymond Massey), „Go to Blazes” (1962), „Aventurile amoroase ale fluturilor Moll” (1965), care a fost o adaptare a romanului „Moll Flanders” de Daniel Defoe. Massey a primit cel mai cunoscut rol al său în filmul "Star !" (1968) și a primit nominalizarea la Premiul Oscar pentru cel mai bun actor în rol secundar. Premiul a fost în schimb câștigat de actorul rival Jack Albertson (1907-1981). A interpretat personajul homosexual Daniel în drama istorică „Drumurile spre libertate” (1970). Seria a fost o adaptare a unei trilogii de romane: „Epoca rațiunii” (1945), „The Reprieve” (1945) și „Sleep Troubled” (1949) de Jean-Paul Sartre (1905-1980). Ei au înfățișat ultimii ani ai perioadei interbelice în Franța și Capitularea Franței (1940) în al Doilea Război Mondial. Massey a interpretat figura istorică Robert Dudley, primul contele de Leicester, în filmul istoric "Mary, Queen of Scots" (1971). În film, Dudley a fost înfățișat ca un favorit al reginei Elisabeta I a Angliei, (interpretată de Glenda Jackson) și ca pretendent pentru Mary I din Scoția (interpretată de .Vanessa Redgrave). Apoi, Massey a avut un rol în filmul de groază antologic „The Vault of Horror” (1973, în care a jucat și sora sa, Anna Massey), care a adaptat mai multe povești de groază clasice. A interpretat dramaturgul francez Victorien Sardou (1831-1908) în filmul biografic „Incredibila Sarah” (1976), a mai apărut în drama religioasă „The Devil’s Advocate” (1977), în „Warlords of Atlantis” (1978), în comedia de groază „The Cat and the Canary” (1979), și l-a interpretat pe judecătorul istoric Mervyn Griffith-Jones (1909-1979) în „Scandal” (1989). A fost distins cu un premiu de teatru Laurence Olivier în 1982 pentru cel mai bun actor în „Omul și Supermanul”. Massey a avut o stare de sănătate precară în anii 1990, iar cariera sa a avut de suferit. El a fost distins în 1995 la Londra cu premiul Criticii Circle Theatre Award, considerat cel mai bun actor de dramă pentru interpretarea sa în Take Sides. Ultimul său rol de film a fost discipolul lui Isus Cleopas în drama biblică animată „The Miracle Maker” (1999). Filmul a fost o adaptare a Evangheliilor Noului Testament,și a fost difuzat după moartea lui Massey. În plan personal, el a fost căsătorit cu: Adrienne Corri, din 1961 până în 1968; au divorțat; cu actrița Penelope Wilton, din 1975 până în 1984; au divorțat, au doi copii: o fiică, Alice, și un fiu, Paul; cu Linda Mary 'Lindy' Wilton, sora lui Penelope, din 1997 până în 1998, la moartea lui. El s-a stins în martie 1998, suferind de limfom Hodgkin, un cancer care afectează globulele albe din sânge, boală cu care a fost diagnosticat la începutul anilor 1990. A fost înmormântat la Cimitirul Putney Vale din sud-vestul Londrei.