Delphine Seyrig

Delphine Seyrig, pe numele complet Delphine Claire Beltiane Seyrig, s-a născut la data de 10.04.1932, și a decedat de cancer la data de 15.10.1990, la 58 de ani. A fost actriță și regizoare de film franceză, născută în Beirut, Liban. Seyrig s-a născut într-o familie protestantă de intelectuali. Tatăl ei, alsacianul Henri Seyrig, a fost directorul Institutului de Arheologie din Beirut și, mai târziu, atașat cultural al Franței la New York în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Mama ei, Hermine de Saussure, era elvețiană și nepoata lingvistului / semiologului Ferdinand de Saussure. Delphine a fost sora compozitorului Francis Seyrig. Familia ei s-a mutat din Liban în New York City când ea avea zece ani. Când familia s-a întors în Liban la sfârșitul anilor 1940, ea a fost trimisă la școală, la Collège Protestant de Jeunes Filles, care fusese fondată de pacifiști protestanți și activiști pentru justiția socială în 1938. A urmat școala între 1947 și 1950. De tânără, Seyrig a studiat actoria la Comédie de Saint-Étienne, pregătindu-se cu Jean Dasté și la Centre Dramatique de l'Est. A apărut pentru scurt timp în roluri mici în serialul de televiziune din 1954, Sherlock Holmes. În 1956, s-a întors la New York și a studiat la Actors Studio. În 1958, a apărut în primul ei film, Pull My Daisy. La New York l-a cunoscut pe regizorul Alain Resnais, care a invitat-o să joace în filmul său Anul trecut la Marienbad. Performanța ei i-a adus recunoașterea internațională și s-a mutat la Paris. Printre rolurile ei din această perioadă se numără femeia căsătorită mai în vârstă din Sărutări furate (1968) regizat de Francois Truffaut. În anii 1960 și 1970, Seyrig a lucrat cu regizori, precum Truffaut, Luis Bunuel, Marguerite Duras, Fred Zinnemann, Alain Resnais. Ea a obținut recunoaștere atât pentru rolurile de pe scenă, cât și pentru cele din filme și a fost desemnată cea mai bună actriță la Festivalul de Film de la Veneția pentru rolul ei din Muriel sau Le temps d'un retour (1963) de Resnais. Ea a jucat multe roluri diverse și, pentru că vorbea fluent franceză, engleză și germană, a apărut în filme în toate cele trei limbi, inclusiv în mai multe producții de la Hollywood. Seyrig a interpretat rolul Colette de Montpellier în filmul lui Zinnemann din 1973, The Day of the Jackal, rolul din filmul lui Chantal Akerman din 1975, Jeanne Dielman, 23 quai du Commerce, 1080 Bruxelles, în care i s-a cerut să adopte un mod de acțiune foarte reținut, riguros, minimalist, pentru a transmite mesajul titlului. A mai jucat în filme, precum: Cine ești, Polly Magoo - 1966, Accident - 1967, Domnul Libertate - 1969, Crinul din vale - 1970, Piele de măgar - 1970, Farmecul discret al burgheziei - 1972, Casa cu păpuși - 1973, Strigătul inimii - 1974, Ultimul cuvânt - 1975, Caro Michele - 1976, Le Chemin perdu - 1980, Chère inconnue - 1980, Le Grain de sable - 1983, Dorian Gray im Spiegel der Boulevardpresse - 1984, Seven Women, Seven Sins (segmentul „Mândrie”) - 1986, Ioana D' Arc din Mongolia - 1989. A semnat regia pentru Maso et Miso vont en bateau - 1975, Scum Manifest - 1976, Sois belle et tais-toi - 1981. Seyrig a fost o figură feministă importantă în Franța. De-a lungul carierei, și-a folosit statutul de celebritate pentru a promova drepturile femeilor. Cel mai important dintre cele trei filme pe care le-a regizat a fost Sois belle et tais-toi (Be Pretty and Shut Up) din 1977, care le-a inclus pe actrițele Shirley MacLaine, Maria Schneider, Jane Fonda, vorbind sincer despre nivelul de sexism căruia au trebuit să-i facă față în industria filmului. De asemenea, a regizat împreună cu Carole Roussopoulos o adaptare a Manifestului SCUM de Valerie Solanas. În 1982, Seyrig a fost membrul cheie al grupului care a înființat Centrul Audiovizual Simone de Beauvoir din Paris, care păstrează o arhivă mare de lucrări filmate și înregistrate ale femeilor și produce lucrări despre femei. În 1989, Seyrig a primit un tribut la Festivalul Internațional de Film pentru femei de la Creteil, Franța. Seyrig, Carole Roussopoulos și traducătoarea Ioana Wieder au format colectivul feminist de videoclipuri Les Insoumuses în 1975, după ce s-au întâlnit la un atelier de editare video pe care Roussopoulos l-a organizat în apartamentul ei. Numele Les Insoumuses este un neologism care combină „insoumise” (neascultător) și „muze”. Colectivul a produs împreună mai multe videoclipuri, concentrându-se pe reprezentările femeilor în mass-media, drepturile la muncă și drepturile reproductive. În plan personal, Seyrig s-a căsătorit (și mai târziu a divorțat de el) cu pictorul american Jack Youngerman (născut în 1926, decedat în 2020), care a studiat la Ecole des Beaux-Arts din Paris. Fiul lor, Duncan (născut în 1956, la Paris) este muzician și compozitor care lucrează atât în Franța, cât și în Statele Unite. Nepoata Selina Youngerman, actriță, are sediul la Londra. În 1971, Seyrig a semnat Manifestul celor 343, declarând public că a avut un avort ilegal. Ea a fost dragostea neîmpărtășită a actorului anglo-francez, Michael Lonsdale. Seyrig a încetat din viață la Paris, în 1990, la vârsta de 58 de ani, de cancer ovarian. A fost înmormântată acolo, în Cimitirul Montparnasse.