Diana Gheorghian

Diana Gheorghian descinde pe jumatate dintr-o familie greceasca (strabunicul din partea tatalui se numea Donos si era grec) si din partea mamei bunicii erau vranceni, zona unde si-a petrecut copilaria alaturi de sora mai mica cu sapte ani Raluca, in locuri mirifice, intr-o zona montana situata intre Vrancea si Covasna, plaiul Lepja - Soveja cu un farmec special si traditii nepierdute si multe albine in prisaca bunicilor, lasand Bucurestiul, locul nasterii ei.

Tatal chirurg si mama farmacista in Spitalul Militar din Bucuresti doreau ca fiica lor sa le calce pe urme, dar Diana dupa ce urmase timp de 10 ani o scoala de arte plastice, cate patru ore pe zi, adora pictura impresionista si era pasionata de literatura (Mircea Eliade) si poezie (Lucian Blaga), drept pentru care se hotaraste sa dea la teatru si intra pe primul din cele trei locuri la care candidasera 360 de tineri absolventi de liceu. Au intrat in anul acela, alaturi de ea Natasa Raab si Anda Calugareanu.

In primul an de facultate traieste prima mare dragoste alaturi de folkistul Mircea Baniciu/Phoenix cu care a fost si casatorita, formand un cuplu frumos si admirat, dar din pacate destramat in timp.

Debuteaza in filmul „Acordati circumstante atenuante”/1984 de Lucian Bratu, la 24 de ani in „Raliul” interpreteaza rolul unei soferite, conduce fara cascadori sau dublura, masina de raliu alaturi de Constantin Diplan, desi nu avea carnet de conducere si invata sa sudeze, iar rolul principal Doina, oferit de Dan Pita in 1988 in drama „Rochia alba de dantela” ii aduce un succes deosebit (premiul UCIN/1991) si o propulseaza pe primele locuri ale tinerelor vedete ale anilor '80.

In teatru a incantat publicul prin interpretarea sa dramatica de o forta surprinzatoare in rolul „Medeea” iar rolul interpretat in „Piticul in gradina de vara” i-a adus premiul UNITER de debut in 1990.

Apartamentul familiei formate din Mircea Tofan, renumit scenograf (Toronto Art director) si pictor, Diana si fetita lor Sasa, eleva in ultimul an la Liceul Lazar, se afla in cladirea teatrului de pe strada Academiei. Cei doi s-au cunoscut cu ocazia Festivalului de Film Romanesc de la Costinesti din 1991 cand Mircea a felicitat-o pentru rolul din Rochia. A fost dragoste la prima vedere, incarcata de emotii si pasiune, de descoperiri a obarsiei comune – Grecia - si respect reciproc pentru traditie si camin, pentru familie in general.

In prezent este angajata Teatrului Odeon din Bucuresti, dar joaca putin (preoteasa din „Epopea lui Ghigalmes”) si nici in film nu a mai fost distribuita, atat de des, desi in 2006 - 2007 o intalnim interpretand rolul de mica anvergura: Doamna Dinulescu in telenovela „Iubire ca-n filme” realizata de Iura Luncasu / MediaPro Pictures si in 2009 o intalnim in distributia filmului „Cea mai fericita fata din lume”, de Radu Jude.