Comentarii Comentează
  • blacksea_rider
    pe 18 Februarie 2024 00:40
    Domniţa Munteanu a absolvit iniţial facultatea de filologie, secţia franceză, în anii în care secţia de regie era semi-desfiinţată. A reuşit, însă, să intre la facultatea pe care şi-a dorit-o şi, imediat ce a terminat-o, în 1968, a lucrat în Televiziunea Română.Dintre spectacolele regizate de-a lungul anilor amintim Pasărea speranţei (1976) după Radu Theordoru, cu Ion Marinescu, Margareta Pogonat, Ştefan Radoff; Vocea patriotului naţionale după I. L. Caragiale (re-difuzat în ianuarie 2015); Un domn bine de Walter Hasenclever; Scapino de Molière; Două vizite la Malu de Paul Everac; Mătrăguna de Niccolo Machiavelli; Faleza de Julius Edlis; Plicul de Liviu Rebreanu; Trandafirul si coroana de J. B. Priestley(1991), cu Adrian Pintea, George Constantin, Dragoş Pâslaru, Leopoldina Bălănuţă; Aştept provincia de Sorin Holban(1995) cu Tudor Chirilă, Geo Costiniu, Ion Besoiu; Un deţinut la Auschwitz (1996) de Alain Bosquet, cu Dan Condurache şi Horaţiu Mălăele, nominalizat la Premiile UNITER.
    A realizat numeroase emisiuni despre teatru (Pagini din istoria teatrului românesc, Gong) sau culturale (Convorbiri literare) precum şi telerecitaluri sau portrete ale unor actori: Ileana Stana-Ionescu, Silvia Dumitrescu-Timică, Toma Dimitriu, Draga Olteanu-Matei, Ileana Predescu etc.Despre atmosfera din redacţia Teatru a TVR în anii ’70-’80, Domniţa Munteanu povesteşte nostalgic: „Abaterea de la bunul simţ, lipsa dreptei măsuri făceau ravagii, căci se respecta cu stricteţe comandamentul politic al dictaturii. Multe spinări s-au curbat şi aşa au rămas până astăzi. Atunci am mulţumit bunului Dumnezeu că a îngăduit să mă aflu într-un segment oarecum secundar al Televiziunii, cel cultural. Orele târzii de emisie, idei relativ specializate ofereau o anumită protecţie celor care lucrau în domeniu, în comparaţie cu emisiunile favorite ale conducerii. Chiar dacă în unele seri întunecate şi reci, piesa de teatru despărţea cele două programe de actualităţi, ştiam că facem bine, oricum mai bine decât alţii, că aducem o lumină, un zâmbet pe chipurile îngheţate şi nefericite ale oamenilor iubitori şi doritori de teatru, de cultură”