Dorin Mircea Doroftei

Dorin Mircea Doroftei s-a nascut pe 22.09.1955 la Timisoara. A absolvit "IATC", sectia de Regie Film-Tv in anul 1982, la clasa profesorului Gheorghe Vitanidis. Repartizat la Buftea (sau Studioul Cinematografic Bucuresti), a lucrat cativa ani ca asistent de regie si regizor secund, la filme ca: "Dragostea si Revolutia (R: Gh. Vitanidis)- asistent, 1982; "Misterele Bucurestilor" (R: Doru Nastase)- asistent, 1983, "Ringul" (R: Sergiu Nicolaescu)- asistent, 1983; serialul TV "Eroii nu au varsta" (ep. 7-12, R: Dan Mironescu) - regizor secund, 1983-1984; "Ziua Z" (R: Sergiu Nicolaescu) partial - asistent , 1984; "Noi cei din linia intai" (R: Sergiu Nicolaescu) - regizor secund "de platou", dar ramas "regizor asistent" pe generic; "Domnisoara Aurica" (R: Serban Marinescu), regizor secund, 1986; "Drumet in calea lupilor" / "Profesorul" (R: Constantin Vaeni), regizor secund - pregatirea filmului, 1987; moment in care este inclus, ca ultimul venit, intr-un concurs de conceptii regizorale pentru proiectul filmului "Nelu", scenariul D.R. Popescu. Castigand concursul, isi realizeaza filmul de debut si, in 1988, participa la Festivalul Filmului pentru Tineret de la Costinesti, unde primeste premiul "Opera Prima", ex-aequo cu regizorul Anghel Mora. In acelasi, an primeste - singur de data aceasta - "Premiul pentru debut" al Asociatilei Cineastilor din Romania (ACIN). In 1998 incepe productia unui film al carui subiect erau pilotii militari romani in timpul Primului Razboi Mondial (scenariul: George Busecan), proiect care a fost anulat oficial din motive financiare, la terminarea perioadei de pregatire. In acelasi an incearca o colaborare cu regizorul Anghel Mora (acesta, in calitate de scenarist) pentru proiectul filmului "Kilometrul 36", dar filmul va fi realizat, in cele din urma, de insusi Anghel Mora. In anul urmator realizeaza al doilea film dupa un scenariu de D.R. Popescu - „Cenusa Pasarii din Vis" (1989), film respins de comisiile cinematografiei din motive de "inadecvare la inaltele idealuri...", fiind obligat sa urmeze o foarte lunga lista de modificari si taieri. Vizionarea versiunii "insanatosite" ar fi trebuit sa aiba loc in decembrie 1989, dar evenimentele binecunoscute au anulat evenimentul. In primavara urmatoare isi reface montajul si inscrie filmul in festivalul de la Costinesti, iar in toamna are premiera oficiala. De data aceasta, filmul nu este bine primit nici de critica nici de publicul de festival (care, plin de avant revolutionar, incepe sa refuze "filmele comuniste"). Cu tot succesul de casa, filmul este scos din difuzare dupa trei saptamani, pe motiv ca "nu este rentabil" si este ingropat definitiv. In 1990, pentru ca se implicase in evenimentele din decembrie, conducand una dintre cele sase echipe oferite de Studioul Buftea pentru filmarea unei cronici cinematografice a "revolutiei", preia toate materialele filmate si incepe proiectul unui documentar de lung metraj avand ca subiect istoria socialismului din Romania si deznodamantul sau, materializat in "Revolutia din Decembrie ("Calvarul"). In acelasi timp, realizeaza un documentar TV, prestatie a Studioului Bucuresti si a Arhivei Nationale de FIlme, pentru Strenghold International - Olanda: "Behind Golden Doors" (documentar TV, 52 de minute). Desi a fost difuzat in peste 100 de tari, filmul nu a fost difuzat niciodata in Romania. Aceasta "aroganta" l-a costat cariera in cinematografie, atragand ingroparea "Cenusii pasarii din vis", suspendarea filmului "Calvarul" si, in final, uitarea. Cele cateva invitatii ulterioare de a prelua un scenariu si a face un nou film au fost strict formale. In anii urmatori a mai facut cateva montari teatrale prin provincie ("Cu usile inchise" - Jean Paul Sartre si "Vulpea si strugurii" - Guilhemme Figueiredo, la Teatrul de Stat din Resita), un stagiu de vrei doi ani la o televiziune comerciala si, impreuna cu alti cativa cineasti fara 'angajament", si-a infiintat o mica firma de productie film-video-tv (pe care o are si astazi). Filmul "Calvarul", rebotezat si completat cu comentariu si muzica, a aparut peste cativa ani sub semnatura altui regizor. Contrar unor zvonuri, nu a plecat niciodata definitiv din tara. In ultimii ani a avut o tentativa de colaborare cu o scoala de teatru din Germania, pentru cursul de actorie de film, facand (ca test de lucru) si un "filmulet-laborator" - "Freitag, Der 13". Fiind diagnosticat cu o boala incurabila, a fost nevoit sa renunte inainte de a incepe. In profilul lui de pe Skype (inca) scrie "Still alive"...