Născută în Detroit, Ellen Burstyn a încercat mai multe activități înainte de a deveni actriță. Cariera sa a început când s-a prezentat la un casting pentru rolul principal feminin în filmul "The Last Picture Show" în 1971. Pentru acest rol a primit nominalizarea la Golden Globe. Apoi, a jucat alături de Jack Nicholson în "The King Of Marvin Gardens", obținând astfel o adevărată performanță. Personajul preferat pe care l-a interpretat a fost Jean Harris din serialul TV "The People vs. Jean Harris". A făcut parte din juriul Festivalului de la Cannes în 1981. A fost căsătorită cu William Alexander (1950 - 1957), Paul Roberts (1958 - 1962), Neil Nephew (1964 - 1972), din cea din urmă căsătorie rezultând un copil. În mai 2001 a fost aleasă de revista "People" ca fiind una dintre cele mai frumose 50 de femei din lume.
Ellen Burstyn, pe numele real Edna Rae Gillooly, s-a născut la 07.12.1932, în Detroit, Michigan, SUA. Fiica lui Correine Marie (născută Hamel) și a lui John Austin Gillooly, ea spune că strămoșii ei sunt „irlandezi, francezi, olandezi din Pennsylvania, un pic indian canadian”.A avut un frate mai mare, Jack, și un frate mai mic, Steve. Părinții lor au divorțat când era tânără, iar ea și frații ei au locuit cu mama și tatăl lor vitreg. Ellen a urmat Liceul Tehnic Cass, o școală pregătitoare care permitea elevilor să aleagă un anumit domeniu de studiu. Ea s-a specializat în ilustrație de modă. În liceu a fost majoretă, membră a consiliului elevilor, președinte al clubului ei de teatru. A abandonat liceul în ultimul an, după ce a picat cursurile. Apoi, a lucrat ca dansatoare cu numele Kerri Flynn, ca model până la 23 de ani. Mai târziu s-a mutat la Dallas, unde a fost model și a avut diferite slujbe. La New York City, din 1955 până în 1956, a fost dansatoare la The Jackie Gleason Show sub numele de Erica Dean. A decis să devină actriță, a ales numele Ellen McRae; mai târziu și-a schimbat numele de familie după căsătoria din 1964 cu Neil Burstyn. Ea s-a alăturat lui Lee Strasberg, la The Actors Studio din New York, în 1967. Burstyn a debutat pe Broadway în Fair Game (1957). De la sfârșitul anilor 1950 și în anii 1960, ea a jucat în producții de televiziune, ca: Dr. Kildare, 77 Sunset Strip, Ben Casey, Perry Mason, Wagon Train, Gunsmoke, The Big Valley, The Virginian, Laramie, The Time Tunnel. S-a consacrat cu rolul din The Last Picture Show (1971, regizat de Peter Bogdanovich). A apărut în drama The King of Marvin Gardens (1972). În 1975, a fost absolventă a primului grup de participanți la Atelierul de regie pentru femei al Institutului American de Film. În 1975, a câștigat un premiu Tony pentru cea mai bună actriță principală într-o piesă, Same Time, Next Year. A reluat rolul în filmul din 1978 pentru care a fost nominalizată la Oscar, la categoria cea mai bună actriță, dar a câștigat doar Globul de Aur. În 1977, a făcut parte din juriul celui de-al 27-lea Festival Internațional de Film de la Berlin. A avut roluri secundare în Providence (1977) și A Dream of Passion (1978). A interpretat femei complexe în drame, a câștigat numeroase premii, inclusiv un Oscar, un Tony, două premii Emmy, un BAFTA, un Glob de Aur. Ea a câștigat Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță în rolul văduvei Alice Hyatt din filmul lui Martin Scorsese, Alice nu mai locuiește aici (1974). A fost nominalizată la Oscar pentru rolurile ei din The Last Picture Show (1971), The Exorcist (1973), Same Time, Next Year (1978), Resurrection (1980) și Requiem for a Dream (2000). Burstyn a găzduit Saturday Night Live în 1980. În 1981, a jucat în filmul biografic de televiziune The People vs. Jean Harris (ea a fost nominalizată la Globurile de Aur pentru interpretarea ucigașului, Jean Harris, și la un premiu Emmy). A apărut la televiziune în The Ambassador (1984), Surviving (1985), Into Thin Air (1985), Twice in a Lifetime (1985), Act of Vengeance (1986), Something in Common (1986), Pack of Lies (1987, a fost nominalizată la Emmy, ca actriță excepțională într-un mini-serie sau film). În 1986, ea a apărut în programul The Ellen Burstyn Show. În 1987, a apărut în Războiul lui Hanna (1987) și în filmele de televiziune Dear America: Letters Home from Vietnam și Look Away. În 1988, ea a participat din nou ca membru al juriului la cel de-al 38-lea Festival Internațional de Film de la Berlin. În 1990, Burstyn a câștigat premiul Sarah Siddons pentru munca sa în teatrul din Chicago. A mai jucat în dramele When You Remember Me (1990), Dying Young (1991), Grand Isle (1991), When a Man Loves a Woman (1994), Roommates (1995), Playing By Heart (1998), The Spitfire Grill (1996), Deceiver (1997), The Yards (2000), Requiem for a Dream (2000, a fost nominalizată pentru cea mai bună actriță la Oscar, în 2001). Burstyn a mai jucat în filme notabile, precum: Harry și Tonto (1974), How to Make an American Quilt (1995), Divine Secrets of the Ya-Ya Sisterhood (2002), W. (2008), Interstellar (2014), The Age of Adaline ( 2015), Pieces of a Woman (2020). Ea a câștigat premiul Emmy pentru rolul ei din drama Law & Order: Special Victims Unit (2009) și pentru rolul secundar din miniseria Political Animals (2013). A fost nominalizată la Emmy pentru rolurile ei din Pack of Lies (1988), Mrs. Harris (2005), Big Love (2008), Flowers in the Attic (2014) și House of Cards (2016). Din 2000, ea este co-președinte al Actors Studio, școală de teatru din New York City. Din 2000 până în 2002, Burstyn a jucat în serialul de televiziune Asta-i viața, apoi, în Brush with Fate (2003), The Five People You Meet in Heaven (2004), The Elephant King (2006), The Book of Daniel (2006, serial), The Fountain (2006). În 2006, Burstyn a fost nominalizată la un premiu Emmy pentru cea mai bună actriță în rol secundar, Tarnower Steady din Mrs. Harris, un alt film biografic despre Jean Harris. Burstyn a mai apărut în: The Wicker Man (2006), Îngerul de piatră, Lovely Still (2008), The Loss of a Teardrop Diamond (2008). A revenit pe scenă în martie 2008, în producția The Little Flower of East Orange; a interpretat-o pe fosta primă doamnă Barbara Bush în filmul biografic al lui Oliver Stone, W. (2008). La începutul anilor 2010, Burstyn a jucat în diferite filme independente, cum ar fi Main Street (2010), Another Happy Day (2011) și The Mighty Macs (2011). În 2012, ea s-a alăturat distribuției Political Animals, un serial de televiziune (la Globurile de Aur din 2013, Burstyn a câștigat un premiu Emmy pentru cea mai bună actriță în rol secundar într-o mini-serie). Ea a interpretat-o pe bunica lui Lou în Wish You Well (2013). În 2014, Burstyn a apărut în cinci episoade din serialul Louie (ea a câștigat premii pentru interpretare), în thrillerul The Calling, în filmul de televiziune Flowers in the Attic. A mai jucat în Custody (2016), The House of Tomorrow (2017), All I Wish (2017), Nostalgia (2018), The Tale (2018), American Woman (2019), Lucy in the Sky (2019), Pieces of a Woman (2020), Law & Order: Organized Crime (2021, rolul Bernadette Stabler), The First Lady (2021, rolul Sara Roosevelt). În plan personal, Burstyn s-a căsătorit cu Bill Alexander în 1950 și a divorțat în 1957. În anul următor, s-a căsătorit cu Paul Roberts, cu care a adoptat un fiu pe nume Jefferson, în 1961. Cuplul a divorțat în același an. În 1964, s-a căsătorit cu actorul Neil Nephew, care și-a schimbat numele în Neil Burstyn. Ea l-a descris pe Neil ca fiind „fermecător și amuzant și strălucitor, talentat și excentric”, dar schizofrenia l-a făcut violent și în cele din urmă el a părăsit-o. El a încercat să se împace, dar au divorțat în 1972. În autobiografia ei, Lessons in Becoming Myself, Burstyn a dezvăluit că a urmărit-o timp de șase ani după divorțul lor, a pătruns în casa ei și a violat-o. Nu au fost depuse acuzații, deoarece violul conjugal nu era încă o infracțiune. S-a sinucis în 1978. Ea a ocupat funcția de președinte al Asociației Actors Equity (1982-1985); a fost în Consiliul de selecție a Premiilor Jefferson pentru serviciul public; a fost co-președinte al Actors Studio. În 2013, a fost inclusă în American Theatre Hall of Fame pentru munca ei pe scenă.
