Emil Loteanu s-a nascut la 6 noiembrie 1936 in satul Clocusna din judetul Hotin, localitate aflata atunci in Regatul Romaniei, astazi inclusa in Republica Moldova. Viitorul regizor studiaza la liceul Sfintul Sava din Bucuresti, dar dupa ce ramine orfan de tata trece ilegal Prutul in U.R.S.S. in decembrie 1949, refugiindu-se in casa bunicilor din satul Colencauti.
Este prins de autoritatile sovietice si predat granicerilor romani, care il trimit la Bucuresti unde mama sa lucra in cadrul ambasadei Uniunii Sovietice. Incearca sa se inscrie la Institutul de Arta Teatreala din Bucuresti, dar este respins. Dezamagit, in 1952 cere si obtine sa fie repatriat in Uniunea Sovietica, intorcindu-se din nou la Clocusna.
In perioada 1953-1954 Emil Loteanu lucreaza ca actor la Teatrul Dramatic A.S. Puskin din Chisinau. Urmeaza apoi cursuri de actorie la Teatrul Academic de Arta (M.H.A.T.) din Moscova si de regie la Institutul Unional de Cinematografie (VGIK), tot in capitala sovietica intre 1954-1962.
A debutat ca regizor in anul 1963 cu filmul "Asteptati-ne in zori". In 1972 filmul sau "Lautarii" a obtinut "Premiul Scoica de Aur" la Festivalul de film de la San Sebastian (Spania). Acelasi premiu il va primi un alt film realizat de Loteanu ,"Satra", in 1976, considerat a fi cel mai populara creatie a regizorului basarabean. Emil Loteanu a fost si un talentat poet, publicand de-a lungul vietii mai multe plachete de versuri ("Zbucium" 1956, "Versuri" 1970 si altele), dar si trei volume de proza: "Vioara alba" (1963), "Bucolica" (1966), "Lautarii" (1972), ultimele doua ecranizate chiar de regizor. De-a lungul carierei sale Emil Loteanu a primit numeroase premii, atat din partea statului sovietic cit si din partea Romaniei, dupa 1989.
Artistul a murit la 18 aprilie 2003 intr-un spital din Moscova, fiind inmormintat in cimitirul Vagankovski din capitala Rusiei.