Autor al romanului "Adolf H., doua vieti", in care face un exercitiu de imaginatie opunand realitatea istorica fanteziei scriitorului, monstrul Hitler - autor, printre alte crime, al Holocaustului, versus omul cu simt artistic, pictorul Adolf. Schmitt dezvolta ideea de dualitate, cu eternul principiu "ratiune versus instinct", aplicand-o la cazul particular al lui Hitler. Dar cum ar fi fost daca, in loc sa devina monstrul Hitler, ar fi fost doar pictorul Hitler ? Paradoxal, de la omul care visa sa faca o cariera in arta, ajunge sa faca o arta din a extermina populatii intregi de pe fata pamantului. Schmitt incearca, in cel mai bun roman al sau - conform criticilor, penduland intre realitate si fictiune, sa demonteze ideea ca omul nu se naste monstru, ci devine pe parcurs. Un esec cat de mic, o frustrare aparent neinsemnata, poate avea urmari catastrofale. Desi personal cred ca daca samanta e acolo, frustrarile, lipsurile si neimplinirile au efectul unor picaturi de apa care cad la radacina unei plante.

Un regizor mai cunoscut ca scriitor domeniu in care exceleaza