Franklin J. Schaffner, regizor și producător american de teatru, cinema și televiziune, s-a născut în Japonia, fiind fiul unui misionar, dar în 1927, după moartea tatălui, se reîntoarce în SUA cu familia. Lucrează pentru a-și putea urma studiile, ce vor fi întrerupte de război. Întors de pe front, tânărul Schaffner, care dorea mult să fie actor, dă câteva probe, este respins, așa că va opta pentru producție. Lucrează ca regizor secund la seria de actualități "The March of Time", apoi realizează singur documentare, scurt-metraje sportive, emisiuni politice și mizanscena unor comedii la televiziune.
În 1950 era deja unul dintre cei mai căutați regizori de TV. În 1955 primește atât premiul Emmy pentru montarea la televiziune a piesei "12 oameni furioși", cât și un Emmy special pentru un deceniu de prețuită activitate. Schaffner debutează în cinematografie cu "Femeia de vară", în 1963, film bine primit, și obține un mare succes cu "Cel mai bun", în 1964, socotit un film politic de referință. În continuare, regizorul abordează subiecte și genuri foarte diferite: "Seniorul războiului" (1965), "Planeta maimuțelor"(1968), "Patton" (1969)- premiat cu mai multe Oscaruri-, "Nicolae și Alexandra" (1971), "Papillon" (1973), "Insule în derivă (1976), "Băieții din Brazilia" (1978)- sunt cele mai reprezentative mostre pentru creația acestui cineast de mare vigoare.
