Frieda Inescort

Frieda Inescort, pe numele real Frieda Rowell Wightman, s-a născut la 29.06.1901, în Edinburgh, Scoția, și a decedat de scleroză multiplă la 21.02.1976, în Woodland Hills, Los Angeles, California, SUA. A fost fiica jurnalistului scoțian John Jock Wightman și a actriței Elaine Inescort, de origine germană și poloneză. Părinții ei s-au cunoscut când tatăl ei a venit să recenzeze o piesă în care juca mama ei. S-au căsătorit în 1899, dar s-au despărțit când Frieda era încă tânără. Mama ei impulsivă, care avea intenții puternice pentru o carieră în teatru, a trimis-o pe tânăra Frieda să locuiască cu alte familii și în internate din Anglia și Țara Galilor, în timp ce ea își urma visele. Deși părinții ei au divorțat în 1911, tatăl acuzând-o pe mama ei de abandon și adulter, Frieda a sfârșit prin a se muta în Statele Unite cu mama ei. Când Elaine a găsit roluri ocazionale în spectacole de turneu, Frieda era dusă la mănăstiri sau internate. Mama și fiica s-au întors la Londra după Primul Război Mondial, iar tânăra a reușit să se angajeze ca secretară personală a membrului parlamentului britanic Waldorf Astor. De asemenea, a asistat-o pe Lady Nancy Astor, născută în America, a doua femeie aleasă în Camera Comunelor din Marea Britanie. În timp ce o însoțea pe Lady Astor într-o călătorie în Statele Unite în iulie 1919, Frieda a decis să rămână acolo și și-a încheiat postul la familia Astor. În New York, a găsit locuri de muncă ca secretară care le-au sprijinit atât pe ea, cât și pe mama ei, actriță șomeră. La un moment dat, a lucrat la consulatul britanic din New York. Din întâmplare, a fost prezentată producătorului-regizor Winthrop Ames, care i-a oferit aspirantei un rol mic, dar spectaculos, în comedia sa de pe Broadway, Adevărul despre Blayds (1922). Piesa s-a dovedit un succes. Dramaturgul Philip Barry i-a surprins reprezentația scenică și i-a oferit un rol principal în comedia Tu și eu. Spectacolul a avut succes, iar Frieda, o stea la orizont, nu a mai fost secretară. A alternat între comedie și dramă și a devenit o forță vitală pe Broadway, cu roluri proeminente în The Woman on the Jury (1923), The Fake (1924), Hay Fever (1925), Mozart (1926), Trelawny of the Wells (1926) și Escape (1927). Succesul Friedei a declanșat, se pare, invidie și gelozie profundă în mama ei, care era șomeră. Acest lucru a dus la o înstrăinare amară și de lungă durată între cele două, care nu a reușit niciodată să se vindece. Elaine a murit în 1964. În timp ce lucra la sfârșitul anilor 1920 ca director de publicitate la GP Putnam's Publishing Company din New York, Frieda l-a întâlnit pe redactor-șef adjunct Ben Ray Redman. S-au căsătorit în 1926, iar Redman a devenit ulterior critic literar pentru New York Herald Tribune. Frieda a continuat să lucreze pe scenele din New York și în turnee cu piese precum Primăvara pentru Henry și Când se întâlnesc doamnele. A ajuns la Hollywood la 34 de ani (considerată atunci prea târziu pentru roluri principale feminine), dar a reușit să se acomodeze în roluri secundare în melodrame șic și lacrimogene, la sfârșitul anilor 1930 și 1940. Frieda a rezistat cinematografiei, refuzând mai multe oferte pentru filme mute și filme sonore de la începuturile sale. Dar când soțului ei i s-a oferit un loc de muncă la Universal Studios ca și consilier literar și autor, iar cuplul a trebuit să se mute la Hollywood, ea a decis să adopte o poziție diferită. Descoperită de un căutător de talente în timp ce juca într-o piesă din Los Angeles, Frieda a semnat cu The Samuel Goldwyn Company și a debutat în drama The Dark Angel (1935). Nu a rămas mult timp la Goldwyn și a continuat să lucreze independent pentru diverse alte studiouri. Frieda a jucat în filmele: Give Me Your Heart (1936), Another Dawn (1937), Call It a Day (1937), Portia la proces (1937), The Great O Malley (1937), Woman Doctor (1939), Frumoasa la cerere (1939), A Woman Is the Judge (1939), Mândrie și prejudecată (1940), Shadows on the Stairs (1941). Frieda s-a întors la New York și pe scena de pe Broadway cu roluri în Soția soldatului (1944), Sirenele cântând (1945), Nu poți spune niciodată (1948). Apoi, s-a întors la Hollywood, dar a întâmpinat dificultăți în a relua activitatea în filme și atunci s-a îndreptat spre televiziune la începutul anilor 1950. A apărut în seria Meet Corliss Archer (1950), în spectacole TV dramatice, în filme, precum: A Place in the Sun (1951), Creatura feminină (1956), Prom de absolvire (1958), Juke Box Rhythm (1959), Cerul aglomerat (1960). Frieda a început să aibă probleme de sănătate. A fost diagnosticată cu scleroză multiplă. În anul următor, a fost forțată să se pensioneze și a trebuit să meargă cu ajutorul unui baston. Lucrurile s-au înrăutățit în acel an, când soțul ei, care devenise descurajat din cauza problemelor personale și financiare, s-a sinucis cu o supradoză de pastile în casa lor din California, pe 2 august 1961. La mijlocul anilor 1960, fosta actriță era imobilizată într-un scaun cu rotile, dar a lucrat pentru asociația pentru scleroză multiplă atunci când a putut să-și adune puterile. În plan personal, Frieda a fost căsătorită cu Ben Ray Redman, din 1926 până în 1961, la decesul lui. În 1973, s-a mutat definitiv în Motion Picture Country Home din Woodland Hills, Los Angeles, unde a murit la 74 de ani.