Gavril a absolvit in 1996 Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica "Ion Luca Caragiale" din Bucuresti, sectia Actorie, clasa profesorilor Florin Zamfirescu si Doru Ana.
Intr-un interviu acrodat Jurnalului National la data de 2 decembrie 2005, spunea: "Dar imi place sa ma consider actor de teatru si sper sa si raman, pentru ca filmele romanesti sunt inca, mai mult sau mai putin, cum se faceau dupa Revolutie, adica se arunca cu gunoi in Romania si in tot ce se intampla aici. La noi pana si povestile de iubire sunt gri. Si Caranfil arunca cu gunoi, dar macar o face cu sensibilitate si poezie. Altii doar cu vulgaritate. Si e tragic, pentru ca nici macar regizorii generatiilor de varsta mea nu se gandesc decat cum sa ajunga la un festival. Iar acolo evident ca un film, cu cat e mai exotic, cu atat mai mult impresioneaza strainii si aduce bani. Totul, pana si arta, trece prin burta! "Cum, domnule? Chiar se intampla chestiile astea undeva in Europa?" Si atunci iau un premiu mai mult sau mai putin important. Dar spectatorii nostri? Cred ca e vorba de o lipsa de imaginatie! Iar la noi lipsa de imaginatie au din pacate tocmai artistii. Vorbesc de lumea teatrului si a filmului, ca poporul asta geme de imaginatie. Asa ca probabil astia or avea acasa cand stau singuri, ca nu prea se misca mare lucru. Ori le e frica sa scoata la lumina ideile care li se vantura prin cap, ori vor musai sa impresioneze. Problema e ca si atunci o fac cu lucruri in care nu cred! Vorbim de un Nicolaescu sau de altii din generatia veche ca nu dau o sansa tinerilor. Ba da! Dar, pana la urma, acesti tineri nu reusesc sa aduca nici macar atat public cat inca mai aduc ei in salile de cinema, in conditiile in care, calitativ vorbind, e cale lunga de la un film ca <Osanda> pana la ce mai lucreaza Nicolaescu acum!
Ce sa spun? Cand se va trezi un regizor sa mai arate si lucruri frumoase, cred ca voi fi atat de batran, ca voi putea sa joc doar ce joaca Ernest Maftei sau Colea Rautu."
"Totul trece prin burta. Un tanar care isi doreste gloria de actor isi da seama ca aceasta trece si se pune problema supravietuirii. La noi ramai cu idealul. Din o suta de actori absolventi, nici zece nu apuca sa joace. Ceilalti ajung sufleori, regizori de culise, jurnalisti. E trist!".
"Meseria noastra se adreseaza spectatorilor. Nu poate fiecare sa se salveze pe sine ca artist in detrimentul publicului. Premiile pe care le iei ar trebui sa fie menite sa-ti aduca popularitate si siguranta profesionala, nu contracte de sponsorizare pentru urmatorul film. Publicul, acum, cred ca a fost lasat la voia intamplarii, a fenomenelor gen Vacanta Mare sau a sitcom-urilor mai mult sau mai putin artistice. Arta e acum marketing! Asa ca, ori devii de neinteles pentru publicul larg si gonesti dupa premii, ori faci lucruri suta la suta comerciale. Amandoua caile sunt paguboase pentru un artist. Inainte, la zece filme comuniste, mai aparea un «Prin cenusa imperiului». Azi cate filme bune se fac? Unuia care vrea sa dea la actorie i-as spune sa-si faca intai un venit din altceva daca n-are o familie care sa-l intretina. Pentru ca arta in Romania a devenit un hobby costisitor si, nu de putine ori, chiar pagubos."
Din anul 1999 Gavril Pătru este actor al Teatrului National din Bucuresti "Ion Luca Caragiale".
