Gene Saks

Gene Saks, pe numele adevărat Jean Michael Saks, s-a născut la data de 08.11.1921, în New York City, SUA, și a decedat de pneumonie la data de 28.03.2015, în East Hampton, New York. Tatăl său, Morris Saks, a condus o afacere en-gros de încălțăminte pentru femei în Hackensack, New Jersey. Gene a servit în Marina SUA în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, participând la invazia Normandiei. Saks a studiat la Universitatea Cornell. Ulterior s-a pregătit la Atelierul Dramatic al Școlii Noi pentru Cercetări Sociale, dar și la Studio Actors. Și-a făcut debutul pe Broadway în „Pacificul de Sud”. Ulterior a ajutat la fondarea Teatrului Cherry Lane de pe Broadway. A fost actor și regizor, cunoscut pentru filmele: Un cuplu ciudat (1968), IQ (1994), Viața lui Harry (1997). A colaborat cu scriitorul Neil Simon, la realizarea filmelor: Desculț în parc (1967), Un cuplu ciudat (1968), Last of the Red Hot Lovers (1972) și Brighton Beach Memories (1986). A regizat atât producția de pe Broadway, cât și versiunea cinematografică pentru „Mame”, în care a jucat soția de atunci, Bea Arthur. În plan personal, el a fost căsătorit cu actrița Bea Arthur, din 1950 până în 1978, când au divorțat. A fost tatăl lui Daniel Saks și al lui Matthew Saks, pe care i-a adoptat cu prima soție, Bea Arthur. Apoi, a fost căsătorit cu Keren Victoria Ettlinger, din 1980 până la moartea lui. Au o fiică, Annabelle, născută în 1981. Gene Saks a câștigat Premiul Tony pentru activitatea de pe Broadway, de trei ori: cel mai bun regizor (muzical), în 1977, pentru „I Love My Wife”; cel mai bun regizor, în 1983, pentru „Brighton Beach Memories” și, în 1985, pentru „Biloxi Blues”. De asemenea, a fost nominalizat la premiul Tony în alte patru ocazii: cel mai bun regizor (muzical), în 1965, pentru „Half a Sixpence” și, în 1966, pentru „Mame”, în calitate de cel mai bun regizor (dramatic), în 1975, pentru „Same Time, Next Year” , și cel mai bun regizor (piesă), în 1991, pentru „Lost in Yonkers”. I s-a acordat premiul Antoinette Perry (Tony) în 1983 pentru cel mai bun regizor al unei piese, „Brighton Beach Memoirs”, jucată pe Broadway, la New York. A fost distins în 1992 cu premiul Drama-Logue Award pentru regia producției  „Lost in Yonkers”, la Los Angeles, California.