Nascut pe 3 mai 1933 in Bucuresti si decedat pe 30 aprilie 1994, celebrul actor George Constantin a fost casatorit cu mezzo-soprana Iulia Buciuceanu, sora celebrei actrite Tamara Buciuceanu Botez, cu care a avut un baiat, azi actor celebru ca si tatal sau la Teatrul Nottara din Bucuresti: Mihai Constantin cunoscut din filmul " Liceenii ".
Actorul a jucat intr-o perioada cand supravegherea stricta a actorilor a fost unul dintre ordinele foarte clare pe care partidul comunist le-a dat politiei politice inca de la infiintarea acesteia. Au fost perioade in care ofiterii Securitatii devenisera chiar „critici teatrali“, iar rapoartele lor au stat la baza cenzurarii multor replici din piesele de teatru. Asta in cazul in care nu era interzis tot spectacolul. In atatia ani nu au lipsit nici situatiile ilare. Securistii se descopereau in personajele unor piese, iar scandalul care urma era de pomina. Securitatea nu era atenta doar la replicile „destabilizatoare“ ale actorilor, ci era pusa de partid sa gestioneze si crizele economice care interveneau in teatre.(Emil Berdeli) La „Nottara“, de pilda, dupa o sedinta furtunoasa despre subventii si cifre de plan, actori precum George Constantin, Alexandru Repan, Horatiu Malaele au spus ca teatrul romanesc nu mai poate supravietui in socialism, „cand sarcinile impuse de autogestiune sunt foarte mari“. La vremea respectiva, sa afirmi ca teatrul controlat de partid nu mai poate supravietui in Romania era aproape o crima. Actorul Dorin Varga chiar a mers mai departe, spunand ca rentabilizarea este o perdea de fum care trebuie sa ascunda faptul ca actorii sunt concediati in urma unor „dispozitiuni din ratiuni mult superioare“. Adica, traducand limbajul abscons in care se tineau sedintele epocii, puterea ii da afara pe artisti pentru ca nu mai poate sa-i plateasca. Era o situatie noua pentru Securitate, greu de gestionat. Revolta unor actori cu greutate scapata de sub control se putea solda cu destituiri in lant. Atat in randul activistilor, cat si al securistilor. Mai ales ca rapoartele Securitatii semnalau situatii similare si la Teatrele Giulesti, „Bulandra“ ori „Tandarica“. A fost una dintre cele mai negre perioade ale teatrului romanesc, mai ales ca partidul nu avea de gand sa faca nici o concesie.
George Constantin era un actor perfect, un monstru sacru al teatrului si filmului romanesc care nu lăsa spații moarte. Jocul lui avea o muzicalitate extraordinară. A fost un Mozart al actoriei, dar era în același timp foarte precis.
In memoria sa azi avem azi Festivalului International de Teatru pentru elevi „George Constantin” si o Sala Studio – “George Constantin” - un spațiu elegant și funcțional cu maximum 99 de locuri la Teatrul Nottara , un imens regret si o mare uitare (din nefericire).
