Gérard Xavier Marcel Depardieu s-a nascut in Chateaux in Indre pe 27.12.1948. A crescut intr-o familie de muncitori in mijlocul a cinci frati si surori. Petrece mai mult timp pe strada decat la scoala astfel ca la 13 ani paraseste studiile, pe parcursul adolescentei sale fiind implicat in diverse furturi si trafic.
In 1964 paraseste Châteauroux pentru Paris unde urmeaza cursurile de comedie ale lui Jean Laurent Cochet in acelasi timp cu Claude Jade si Alain Doutey care -l iau sub aripa lor ocrotitoare si unde o va intalni pe Elisabeth Guignot cu care se casatoreste in 1970 si cu care are doi copii Guillaume Depardieu si Julie Depardieu. Se apuca sa devoreze cu pasiune toate marile texte clasice formandu-si ca autodidact o cultura solida.
In 1970 Michel Audiard ii propune un rol mic in Le Cri du cormoran le soir au-dessus des jonques. In 1974 este o revelatie alaturi de Patrick Dewaere et Miou-Miou in Les Valseuses de Bertrand Blier este un succes dublat de un scandal de proportii dat de dialoguri si sexualitatea debordanata a personajelor.
Dupa 1975 vine perioada sa de mari realizari alaturi de regizorii italieni Bernardo Bertolucci (1990) sau Marco Ferreri.
Depardieu impresioneaza prin felul lui de a sti cum sa schimbe lumea dand nastere la personaje atat de diferite Le Camion (1977) si Inspecteur la Bavure (1980).
Maurice Piialat il distribuie in patru filme din care 2 sunt remarcate: Police si Sous le soleil de Satan care ii vor aduce un premiu international de interpretare la Venetia in 1985.
Francois Truffaut ii propune in aceeasi epoca roluri de indragostit pasionat : La Femme d'a cote urmat de Dernier Metro care va fi un suces comercial ce ii va da posibilitatea sa obtina un Cesar in 1981.
Notorietatea se extinde si la cinematograful american i se propun primele roluri cum ar fi : Green Card cu Andie Macdowell (1990).
De asemeni il gasim pe Gérard Depardieu in filme de epoca sau in care intruchipeaza personaje istorice sau mari personaje din literatura franceza: Le Retour de Martin Guerre (1982), Jean de Florette (1986) Camille Claudel (1988), L'Homme au masque de fer (1988), Cyrano de Bergerac (1990) care ii va mai aduce un César, un "palme d'or" si o nominalizare la Oscar, precum si o critica si un public cucerit, 1492:Christophe Colomb (1992), Helas pour moi (1993)
El multiplica succesul la public in comedii cu aparitia in roluri inedite Asterix et Obelix contre Cesar, Le Placard, Tais-Toi!.
Participa si la productia unor seriale se televiziune.
In 2004 rolul sau de politist obosit este remarcat de critica in 36 Quai des Orfevres.
Depardieu a creat o intreaga polemica atunci cand la ceremonia pentru NRJ Ciné Awards 2005 a declarat : « Ça fait du bien, parce que c'est vous qui décidez, vous le public. Ça change des Cesar et des autres merdes ! » "Asta e bine pentru ca acum voi decideti, voi publicul, asta va deranja pe cei care acorda cezar-urile si pe alti draci!"
Cu mai mult de 150 de filme jucate Gérard Depardieu este fara indoiala unul din marii actori ai cinematografiei franceze atat pentru varietatea rolurilor cat si a temelor tratate.
A publicat doua biografii : Vivant in 2004 pentru a povesti toata pofta lui de viata si de ras si L'Insoumis in 2006.
Cartea "Gérard Depardieu, itinéraire d'un ogre" de Patrick Rigoulet a fost publicata in editura Le Rocher in august 2007.
Dupa clasamentul anual facut de Le Figaro, Depardieu este actorul cel mai bine platit in 2005 cu 3,2 millioane de euro estimati , obtinand in jur de 800 000 euro pentru fiecare film in care a jucat in acest an. In 2004, in acelasi clasament era al treilea castigand aproximativ 3,35 millioane.
Gérard Depardieu, actor, regizor, om de afaceri, proprietar de vie, este unul dintre cei mai prolifici actori de film, având în palmares peste 250 de filme din 1967, aproape exclusiv în rol principal. El a lucrat cu peste 150 de regizori, printre care: Jean-Luc Godard, Francois Truffaut, Alain Resnais, Claude Chabrol, Ridley Scott, Bernardo Bertolucci. Este al doilea actor cu cele mai mari încasări din istoria cinematografiei franceze, după Louis de Funes. A jucat în filme, producții de televiziune, în 18 piese de teatru, are 16 discuri și 9 cărți. A portretizat numeroase figuri istorice și fictive importante, printre care: Georges Danton, Iosif Stalin, Honoré de Balzac, Alexandre Dumas, Auguste Rodin, Cyrano de Bergerac, Jean Valjean, Edmond Dantes, Christopher Columbus, Obélix. În plan personal, este unul dintre cei cinci copii ai lui Anne Jeanne Josèphe (născută Marillier), cunoscută drept „La Lilette”, casnică, și ai lui René Maxime Lionel Depardieu (mai bine cunoscut în cartierul său sub numele de „Dédé”, deoarece nu putea scrie decât două litere), metalurgist și pompier voluntar. Tatăl și mama lui s-au născut amândoi în 1923 și amândoi au murit în 1988. Gérard a petrecut mai mult timp în stradă decât la școală; a plecat de acasă la 13 ani. Analfabet și pe jumătate bâlbâit, a învățat să citească mai târziu. A lucrat la o tipografie, în timp ce participa la meciuri de box. S-a implicat, de asemenea, în vânzarea de bunuri furate și a fost pus sub probațiune. Într-o adolescență dificilă, a participat la furturi și contrabandă cu tot felul de bunuri (țigări, alcool), printre altele cu GI-urile marii baze americane Châteauroux-Déols. A lucrat ca gardă de corp pentru prostituate. În 1968, cel mai bun prieten al său din copilărie, Jacky Merveille, și el un apărător din Châteauroux, a murit într-un accident de mașină, iar Depardieu a decis să-și schimbe destinul. Într-un interviu din 1978, Depardieu a confirmat o poveste conform căreia a participat pentru prima dată la un viol când avea nouă ani și că de atunci a participat la mai multe violuri, că a fost martor la violuri. La vârsta de șaisprezece ani, el a părăsit Châteauroux plecând la Paris, unde a început să joace în noul teatru de comedie Café de la Gare, alături de Patrick Dewaere, Romain Bouteille, Sotha, Coluche, Miou-Miou. A studiat teatrul cu Jean-Laurent Cochet, dar și clasicii, a făcut terapie pentru a-și corecta dicția și memoria. Mai mult, prin prima sa soție, Élisabeth Guignot, a descoperit burghezia pariziană. I-a cunoscut pe regizorii Agnes Varda și pe soțul ei, Jacques Demy. Primul său rol de film a fost Jean-Claude în comedia lui Bertrand Blier, Les Valseuses (1974). Au urmat filmele Maitressse (1975, de Barbet Schroeder), 1900 (1976, de Bernardo Bertolucci), Ultimul metrou (1980, de Francois Truffaut, pentru care a câștigat primul său premiu César pentru cel mai bun actor), Police (1985, a câștigat Cupa Volpi pentru cel mai bun actor), Jean de Florette (1986), Cyrano de Bergerac (1990, rolul principal pentru care a câștigat al doilea premiu César pentru cel mai bun actor, la Festivalul de Film de la Cannes și a primit o nominalizare la Premiul Oscar pentru cel mai bun actor). Depardieu a jucat apoi în Green Card (1991, pentru care a câștigat un Glob de Aur), 1492: Conquest of Paradise (1992), Hamlet (1996), The Man in the Iron Mask (1998), Life of Pi (2012). În 2009, a participat la o reprezentație a piesei La Haine de Sardou la Festival de Radio France et Montpellier Languedoc Roussillon. În 2013, a jucat într-un film independent intitulat A Farewell to Fools, a apărut ca personaj principal în Antwerp (2014), a jucat în Bine ați venit la New York (2014). În plan personal, în 1970, Depardieu s-a căsătorit cu Élisabeth Guignot, cu care a avut doi copii, Guillaume (1971–2008), care a fost actor, și actrița Julie (născută în 1973). La 28 ianuarie 1992, în timp ce era separat de Guignot, a avut o fiică, Roxanne, cu modelul Karine Silla (sora producătorului Virginie Besson-Silla). În 1996, a divorțat de Guignot și a început o relație cu actrița Carole Bouquet, care i-a fost parteneră între 1997 și 2005. Pe 18 mai 1998, Depardieu a avut un accident de motocicletă având o alcoolemie ridicată, în drumul spre filmarea lui Asterix și Obelix împotriva lui Cezar, de Claude Zidi. I s-au prescris patruzeci de zile libere de la muncă. I s-a acordat cetățenia rusă în ianuarie 2013, când s-a întâlnit cu președintele rus Putin și a devenit ambasador cultural pentru Muntenegru în aceeași lună. Depardieu a suferit o intervenție chirurgicală pe inimă în iulie 2000. În 2006, la Festivalul de Film de la Moscova a primit Premiul Stanislavsky pentru realizarea remarcabilă în cariera de actorie. La 14 iulie 2006, a avut un fiu, Jean, cu Hélène Bizot, o franco-cambodgiană (fiica lui Francois Bizot). Alături de Clémentine Igou este din 2005 și în prezent. La 13 octombrie 2008, fiul lui Depardieu, Guillaume, a murit de pneumonie la 37 de ani. Sănătatea lui Guillaume a fost afectată negativ de dependența de droguri și de un accident de motocicletă din 1995, care a necesitat în cele din urmă amputarea piciorului drept în 2003. Depardieu și Guillaume aveau o relație tulbure, dar se împăcaseră înainte de moartea lui Guillaume. În 2012, a fost lovit de o mașină în timp ce mergea cu scuterul său la Paris. În același an, în timp ce era în stare de ebrietate, a avut un alt accident de scuter, fără răni și fără ciocnire cu o altă parte. În anii 2000, actorul a suferit cel puțin șapte accidente de motocicletă sau scuter. În august 2018, Depardieu a fost acuzat de agresiune sexuală și viol de către o actriță și dansatoare în vârstă de 22 de ani. Actrița a raportat că a fost agresată de două ori de Depardieu în casa lui în timpul ședințelor de repetiții. Actrița fără nume și-a făcut declarația la poliția din Lambesc, sudul Franței, după care cazul a fost transmis procurorilor din capitală. Depardieu a negat acuzațiile. În 2019, acuzațiile au fost retrase după o anchetă a poliției de nouă luni. Cazul a fost redeschis în octombrie 2020, după ce acuzatorul său a depus plângerea. În februarie 2021, a fost anunțat că autoritățile franceze l-au acuzat pe Depardieu de viol în decembrie 2020, ca urmare a incidentului din august 2018. Potrivit avocatului lui Depardieu, actorul respinge acuzația. În martie 2022, Curtea de Apel din Paris a respins încercarea lui Depardieu de a renunța la acuzații și a anunțat că actorul va rămâne sub investigație oficială. În urma acestei cercetări, dosarul va fi ori adus în judecată, ori respins. În septembrie 2020, Depardieu s-a convertit la creștinismul ortodox oriental în Catedrala Alexandru Nevski din Paris. Actorul are cetățenie franceză, rusă, arabă. El este rezident oficial al orașului Nechin, Belgia, din 7 decembrie 2012. La 15 decembrie 2012, Depardieu a declarat public că își predă pașaportul francez. La 3 ianuarie 2013, președintele rus Vladimir Putin a semnat un ordin executiv prin care i-a acordat lui Depardieu cetățenia rusă. În februarie 2013, s-a înregistrat ca rezident al Saransk. În vara anului 2015, filmele lui Depardieu au fost interzise de la televiziune și în cinematografele din Ucraina din cauza remarcilor sale de a pune sub semnul întrebării dreptul Ucrainei de a exista ca stat independent. În februarie 2022, Depardieu a dezvăluit că a devenit cetățean al Emiratelor Arabe Unite. Este Cavaler al Legiunii de Onoare și Cavaler al Ordre National du Merrite.
