Giancarlo Giannini a terminat academia de teatru din Roma. In 1965 a debutat in Fango sulla metropoli. Colaboreaza cu scriitoarea/regizoarea Lina Wertmuller inca din 1965, acceptand provocarile unor personaje complexe si contradictorii, dar il regasim si in caractere slabe, zdruncinante.
Joaca in mai multe productii TV si in productii teatrale precum 2 Plus 2 is No Longer Four (1965), The Seduction of Mimi (1967), etc. Impreuna cu Wertmuller au format propria casa de productii, Liberty Films. In 1973, castiga premiul pentru cel mai bun actor la Festivalul de Film de la Cannes, in rolul unui asasin politic, filmul Love and Anarchy al lui Wertmuller.
In 1976, a castigat o nominalizare la Oscar pentru Seven Beauties, regizat tot de Wertmuller. A mai obtinut cinci premii David – Oscarul Italian, pentru: Ti voglio bene Eugenio (2002), Celluloide (1996), Come due coccodrilli (1994), Mi manda picone (1984), Mimi metallurgico ferito nell'onore (1972); Patru premii Silver Ribbon din partea Italian National Syndicate of Film Journalists pentru Hannibal (2001), La Cena (1998) si Mimi metallurgico ferito nell'onore (1972); Premiul pentru cel mai bun actor la Festivalul de Film de la Cannes, in 1973, si titlul de cel mai bun actor la Festivalul de film de la San Sebastian, in 1973, pentru Sono Stato io!.
Giancarlo Giannini s-a născut la 01.08.1942, în La Spezia, Italia. Și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei în așezarea Pitelli. În 1952, Giannini și familia lui s-au mutat la Napoli, unde a primit o diplomă în inginerie electronică la Institutul Tehnic de Stat Alessandro Volta. În anii adolescenței, s-a mutat la Roma, unde a absolvit Accademia Nazionale di Arte Dramatica Silvio D`Amico. Actor de teatru, film, televiziune, activ din 1965, Giannini și-a făcut debutul pe scenă la vârsta de 18 ani, alături de Lilla Brignone, în In memoria di una signora amica, după care a fost distribuit în producțiile lui Franco Zeffirelli, Romeo și Julieta, Visul unei nopți de vară, jucate la The Old Vic. După ce a apărut predominant la televiziune la începutul anilor 1960, a avut un rol mic în filmul I criminali della metropoli (1965), primul său rol principal în filmul Rita the Mosquito (1965), întâia dintre multe colaborări cu regizoarea Lina Wertmuller. A ajuns la celebritate internațională prin filmele acesteia, The Seduction of Mimi (1972), Love and Anarchy (1973), Swept Away (1974), Seven Beauties (1975), A Night Full of Rain, Francesca e Nunziata (2001). A mai jucat în filme, precum: Anzio (1968), Secretul din Santa Vittoria (1969), E le stelle stanno a guardare (1971), The Innocent (1976), Dragoste în stil italian (1978), Lili Marleen (1980), New York Stories (1990), A Walk in the Clouds (1995), Dune (2000, rolul Emperor Shaddam IV), Hannibal (2001, rolul inspectorul Pazzi), Darkness (2002), Man on Fire (2004), Casino Royale (2006), Quantum of Solace (2008). De asemenea, este un artist de dublare, contribuind cu vocea la versiunile în limba italiană a zeci de filme începând cu anii 1960. În afara dublării, el a oferit un rol vocal în filmul de animație italian Momo, din 2001, în care a exprimat vocea principalului antagonist. Pe lângă actorie, Giannini a avut un hobby, de a proiecta gadgeturi. Unele dintre ele au fost folosite în filmul Toys (1992). El a colaborat și cu Gabriella Greison la memoriile sale, Sono ancora un bambino, publicate în 2014. Un an mai târziu, a primit Premiul Cesare Pavese. În 2012, a colaborat cu cântărețul italian Eros Ramazzotti la „Io sono te”, de pe albumul său, Noi. Giannini a primit Cavaliere di Gran Croce OMRI, o stea pe Walk of Fame italian din Toronto, Canada, în 2009, steaua de la poziția 6361 pe Walk of Fame, de pe Bulevardul Hollywood, pe 06.03.2023, pentru rolurile sale din filme. În plan personal, din 1967 până la divorțul din 1975, Giannini a fost căsătorit cu actrița /regizoarea Livia Giampalmo și au avut doi copii. Fiul lor cel mare, Lorenzo, a murit în 1987 de un anevrism, cu puțin timp înainte de a împlini 20 de ani. Al doilea fiu al lor este actorul Adriano Giannini, care a jucat rolul tatălui său în remake-ul din 2002 al Swept Away. Din 1983, Giancarlo este căsătorit cu actrița Eurilla del Bono și au doi fii, Emanuele și Francesco, care sunt muzicieni.
