Am vazut multe filme,am ascultat teatrul radiofonic (emisiunea mea preferata in noptile anilor '70-'80 impreuna cu Europa Libera,cu Metronomul lui Cornel Chiriac),dar vocea Ginei Patrichi nu poate fi reprodusa,nu am auzit in toate filmele si piesele de teatru vazute sau ascultate,un timbrul ca al ei,e inconfundabil.Voce care,ca si cea a lui Cozorici sau George Constantin impuneau respect.

Gina Patrichi a fost o mare actrita a scenei si filmului romanesc. Publicul a admirat-o de la Roza din "Padurea Spanzuratilor", "Trecatoarele iubiri"-complexul rol Hanna, pana la guica din "Morometii".A obtinut Premiul de excelentă acordat de UNITER, la 31 ianuarie 1994; Premiul ATM pentru rol principal feminin în spectacolul Antoniu si Cleopatra de William Shakespeare, regia Mihai Măniutiu in 1988; Premiul ACIN pentru rolul Zaza din filmul Pe malul stâng al Dunării albastre, regia Malvina Ursianu in 1983.

O foarte mare actriță. Atât a filmului românesc cât și al teatrului! Spunea: "Filmul este mai categoric. Intru în cadru numai atunci când personajul meu are ceva de comunicat, în timp ce pe scenă pot să stau nemişcată o jumătate de oră, existând totuşi. Este o muncă de elaborare infinit mai mare. Scena oferă consumului meu lăuntric un confort de creaţie pe care filmul nu-l poate realiza niciodată."

Una din marile valori ale scenei romanesti, ce pacat ca a disparut atit de repede.

A fost o mare doamna a filmului si teatrului romanesc

Rămâne o mare actriţă a scenei şi ecranului românesc...

O actrita superba....Este obligatoriu de cunoscut jocul ei actoricesc...

Glorios, un om glorios. Imi doresc sa fi fost si un om fericit, caci a meritat asta. Zece, Doamna, acolo unde sunteti acuma.

Azi 8 martie e ziua Ginei Patrichi! O exceptionala artista! Mi e dor si mie de ea!Tare dor!....

O mare actrita de care mi-e tare dor!

O foarte mare actrita.Foarte mare.

Una dintre cele mai fascinante personalitati ale scenei romanesti. Amestecul de fervoare si forta era unic, si, de aceea, mi se pare prea putin a o definii doar ca pe o mare actrita. Cat despre recunoastere, regula generala i s-a aplicat si ei. Mi-o amintesc in "Livada de visini". Si in "Morometii". Si in "Stalpii societatii". Era aceeasi, si totusi nuantele interpretarii nu modelau doar un personaj ci pe ea insasi. Mi-o amintesc la ultima gala a UNITER la care a participat. Era umbra tuturor personajelor pe care le intruchipase. Acea stanjeneala inaintea aplauzelor, acel premiu tinut cu o anume rezerva, datorata impresiei ca este un dar pe care nu l-a primit decat pentru a-l transmite celui ce ii este cu adevarat stapan, erau emotionante si defineau o magnifica constiinta care respira prin arta. Putinele sale interviuri au fost lectii de etica dintre cele mai grave, profunde, firesti. Cat despre faimosul sau portret- doar confirmare a unui altfel Dorian Gray.