Giuseppe Verdi

Giuseppe Verdi, pe numele complet Giuseppe Fortunino Francesco Verdi, s-a născut la 10.10.1813, în Le Roncole, Busseto, Emilia-Romagna, Italia, și a decedat la 27.01.1901, la Milano, Italia. A fost un compozitor vestit mai ales pentru creațiile sale în muzica de operă. Părinții săi, Carlo Giuseppe Verdi și Luigia Uttini, dețineau o mică fermă, Osteria Vecchia. Încă de copil, Giuseppe a luat lecții de muzică de la organistul din comună, făcând exerciții acasă la o spinetta (un fel de clavecin). A continuat până când Antonio Barezzi, un comerciant din Busseto, iubitor de muzică, prieten al familiei Verdi, l-a luat la el în casă și i-a plătit lecții de muzică la un nivel mai ridicat. În 1832, s-a dus la Conservatorul din Milano, dar a fost respins pentru că depășise limita de vârstă pentru un student de conservator. Reîntors la Busseto, a primit postul de maestru de muzică al comunei și s-a căsătorit în 1836 cu fiica lui Barezzi, Margherita, cu care a avut doi copii, Virginia și Icilio. Între timp, Verdi a început să compună muzică de operă. În 1839, a debutat la Teatro alla Scala din Milano cu opera Oberto, conte di San Bonifacio, obținând un oarecare succes, umbrit însă în 1840 de moartea Margheritei, apoi și a celor doi copii. Îndurerat de aceste pierderi, Verdi s-a recules și și-a continuat activitatea componistică cu opera Un giorno di regno, care a fost însă un fiasco. Descurajat, se gândea deja să abandoneze muzica, dar după doi ani, în 1842, a obținut la Scala un succes triumfal cu opera Nabucco, datorat în parte și interpretării magnifice a sopranei Giuseppina Strepponi, care avea să-l însoțească până la sfârșitul vieții. A avut o perioadă în care Verdi a muncit "ca un ocnaș", cum spunea el însuși, pentru a satisface cererile diverselor teatre de operă din Italia. În perioada 1843-1850, a compus într-un ritm susținut 13 opere, între altele I Lombardi alla prima crociata (Lombarzii), Ernani, I due Foscari, Macbeth, Luisa Miller. În acest timp s-a înfiripat relația sa cu Giuseppina Strepponi. În 1848, s-a mutat la Paris. Din 1851 până în 1853, a compus una după alta trei capodopere, cunoscute sub numele de "Trilogia populară", și anume: Rigoletto, Il Trovatore, La Traviata, la care s-a adăugat I vespri siciliani (Vecerniile siciliene). Succesul acestor opere a fost de nedescris. Verdi s-a stabilit împreună cu Giuseppina Strepponi la proprietatea "Sant'Agata" din Busseto, unde a locuit cea mai mare parte a timpului. În 1857, s-a pus în scenă opera Simon Boccanegra, iar în 1859, a fost reprezentat Bal mascat (Un ballo in maschera). În același an s-a căsătorit cu Giuseppina Strepponi. Din 1861, Verdi a luat parte și la activitatea politică din Italia, numele lui devenind simbolul mișcării de eliberare a nordului Italiei de sub dominația austriacă, sub conducerea dinastiei de Savoia. În 1874 a fost numit senator în Parlamentul italian. Nu și-a întrerupt activitatea muzicală și a creat opera La forza del destino („Forța destinului”) și Messa di Requiem, celebrată în 1873, la moartea scriitorului Alessandro Manzoni. Pentru festivitățile prilejuite de deschiderea Canalului de Suez în 1869 a compus opera Aida. În 1887, a fost reprezentată capodopera sa, Otello, iar în 1893, la vârsta de 80 de ani, s-a  inspirat din nou din Shakespeare pentru a compune opera buffă Falstaff, după care s-a retras la "Sant'Agata" și și-a luat adio de la activitatea componistică. După ce în 1897 a murit Giuseppina, Verdi s-a stins și el din viață în Milano, la 27 ianuarie 1901.