Haig Acterian

Este primul dintre fratii Acterian, un faimos regizor din perioada interbelica, fiind fratele lui Arșavir Acterian și al lui Jeni Acterian. A fost coleg cu Mircea Eliade la Liceul Spiru Haret din Bucuresti. A fost primul regizor diplomat de film din Romania, a urmat un curs de specializare la Roma, in studiourile Cinecitta. A corespondat cu Edward Gordon Craig, un regizor și teoretician al teatrului modernist englez, considerat unul din părinții teatrului modernist european. A scris mai multe cărți de teatru, din care le amintim doar pe cele mai importante: Pretexte pentru o dramaturgie românească cu o prefață de Edward Gordon Craig (Vremea, 1936), Gordon Craig și ideea în teatru (Vremea, 1936), După un veac de teatru românesc, (Bucovina, 1937), Organizarea teatrului (Bucovina, 1938), Shakespeare (Ed. Fundațiilor Regale, 1938), Limitele artei, (Atelierele Grafice Luceafarul, 1939).

Alături de colegii săi de generație, Mihail Sebastian și Camil Petrescu, cel cu care împărtășea interesul pentru Craig și teatrul experimental sau de avangardă, a fost unul dintre cei mai prestigioși cronicari teatrali interbelici. Este autorul primei monografii William Shakespeare, Shakespeare, scrisă și publicată în limba română.

Potrivit scriitorului Mihail Sebastian (Jurnal), „în 1932, Haig era comunist”, calitate în care a colaborat la revista Bluze albastre, principalul hebdomadar al Partidului comunist. Însă în 1936 a trecut la extrema opusă, probabil sub influența lui Mihail Polihroniade, devenind membru al Mișcării Legionare.

A deținut funcția de director al Teatrului Național din București în timpul participării la guvernare a legionarilor. După ce armata obedientă generalului Antonescu a zdrobit rebeliunea legionară, Acterian a fost întemnițat în penitenciarul de la Lugoj, unde a reușit să finalizeze în anii 1941-1943 cea de-a doua monografie despre Molière, publicată însă abia după 1989.

La intervenția soției sale, actrița Marietta Sadova, pe lângă regele Mihai I, Acterian a fost eliberat din detenție și trimis pe frontul de est, unde a căzut la Kuban, în prima linie, la 8 august 1943. După moartea lui, Marietta Sadova nu s-a recăsătorit.