Hanna Schygulla

Hanna Schygulla s-a născut la data de 25.12.1943, în Königshütte, Silezia, Germania (acum Chorzów, Polonia). Părinții ei au fost germanii Antonie Mzyk și Joseph Schygulla. Ambele nume Schygulla (scris și Szyguła) și Mzyk sunt de origine poloneză/ sileziană. Tatăl ei, de profesie negustor de cherestea, a fost recrutat ca infanterist în armata germană și a fost capturat de forțele americane în Italia, fiind ulterior ținut ca prizonier de război până în 1948. În 1945, Hanna și mama ei s-au refugiat la Munchen, în urma expulzării populației majoritare vorbitoare de germană din Königshütte de către Polonia comunistă. Mult mai târziu, în anii 1960, Schygulla a studiat limbile romanice și a făcut studii germane, în timp ce lua lecții de actorie la München în timpul ei liber. Hanna a devenit actriță și cântăreață, activă din 1968, a colaborat cu regizorul de teatru și film Rainer Werner Fassbinder. Ea a lucrat pentru prima dată cu Fassbinder în 1965 și a devenit un participant activ la Noul Cinema German. Schygulla a câștigat Ursul de Argint la Berlin în 1979 la categoria cea mai bună actriță pentru rolul din Căsătoria Mariei Braun de Fassbinder și Premiul Festivalului de Film de la Cannes din 1983 la categoria cea mai bună actriță pentru rolul ei din filmul lui Marco Ferreri, Povestea lui Piera. În timpul realizării lui Effi Briest (1974), o adaptare a unui roman german de Theodor Fontane, Fassbinder și Schygulla s-au certat din cauza interpretărilor divergente ale personajului. O altă problemă pentru Schygulla a fost salariul mic, de aceea ea s-a revoltat împotriva lui Fassbinder în timpul realizării filmului Effi Briest, filmat în septembrie 1972 cu ceva timp înainte de lansarea sa comercială. Nu au mai lucrat împreună câțiva ani până la Căsătoria Mariei Braun, în 1978. În 1980, ea a jucat în adaptarea lui Fassbinder, Berlin Alexanderplatz. Schygulla a jucat cu Bruno Ganz în Cercul de înșelăciune de Volker Schlondorff (1981) și cu Isabelle Huppert în Pasiunea de Jean-Luc Godard (1982). A fost membru al juriului la cel de-al 15-lea Festival Internațional de Film de la Moscova în 1987. În anii 1990, a devenit cântăreață de chanson. În filmul documentar al lui Juliane Lorenz, Life, Love and Celluloid (1998), despre Fassbinder și subiecte conexe, Hanna interpretează mai multe cântece. Schygulla a apărut în filmul lui Béla Tarr, Werckmeister Harmonies (2000), în filmul lui Rosa von Praunheim, Femeile Fassbinder (2000), iar în 2005, în The Edge of Heaven. În 2007, a primit Premiul de Onoare de la Festivalul de Film Antalya Golden Orange, iar în 2010 a primit Ursul de Aur de Onoare la Festivalul de Film de la Berlin. A jucat în filmul lui Alexander Sokurov, Faust (2011) și în filmul dramatic francez The Prayer (2018) de Cedric Kahn. Din filmografia ei se mai pot aminti: Scene de vânătoare din Bavaria (1969), Dragostea este mai rece decât moartea (1969), Gods of the Plague (1970), Rio das Mortes (1971, film TV), Beware of a Holy Whore (1971), The Merchant of Four Seasons (1972), The Wrong Move (1975), Clovnul (1976), The Great Runaway (1979, miniserie TV), Lili Marleen (1981), Noaptea din Varennes (1982), Antonieta (1982), Sheer Madness (1983), Petru cel Mare (1986, miniserie TV), The Delta Force (1986), Casanova (1987, film TV), Miss Arizona (1988), The Summer of Miss Forbes (1989, film TV), Dead Again (1991), Metamorfoza unei melodii (1992), The Blue Exile (1993), O sută și una de nopți (1995), Lea (1996), Fata visurilor tale (1998), Promised Land (2004), Winter Journey (2006), Lullaby to My Father (2012), Unless (2016), Fortunata (2017), Rugăciunea (2018), Misterul lui Henri Pick (2019), Totul a mers bine (2021), Peter von Kant (2022). Schygulla a locuit la Paris din 1981 până în 2014, când a plecat la Berlin. În 2010, a fost distinsă cu o stea pe „Boulevard of the Stars” din Berlin, echivalentul german al Walk of Fame de la Hollywood. A primit Crucea de Merit bavareză pe 24 martie 2011.