Hugh Hudson

Hugh Hudson, care s-a născut la data de 25.08.1936, la Londra, Marea Britanie, a fost singurul copil al lui Michael Donaldson-Hudson și al celei de-a doua soții a lui, Jacynth Mary Ellerton. Tatăl lui Michael a fost Ralph Charles Donaldson-Hudson,iar străbunicul a fost Charles Donaldson-Hudson, membru conservator al Parlamentului. Strămoșii săi paterni au venit din Scoția și Cumberland. Hugh a fost trimis la un internat în 1942, la vârsta de șase ani, iar ulterior a fost educat la Eton College. A intrat în Serviciul Național, la Gărzile Dragonului, în 28 ianuarie 1956, ajungând la gradul de sublocotenent și a rămas locotenent în Rezerva de Ofițeri a Armatei până când a fost eliberat la 16 ianuarie 1960. El a făcut parte dintr-o generație de regizori britanici, care și-au început cariera făcând documentare și reclame de televiziune înainte de a avea succes în filme. A fost regizor, scenarist și producător, apreciat pentru filmele: The Tortoise and the Hare -1966, Carele de foc -1981, Greystoke: The Legend of Tarzan, Lord of the Apes -1984 (a primit patru nominalizări la Oscar și a fost ultima interpretare cinematografică a lui Ralph Richardson, pentru care a fost nominalizat la premiile Oscar din 1984 la categoria cel mai bun actor în rol secundar. Filmul a fost un succes la box office și la critici). Hudson a regizat reclame în timp ce făcea filme, care includeau reclamele pentru British Airways din 1989, realizate în colaborare cu agenția de publicitate din Londra, Saatchi & Saatchi. În anii 1960, după trei ani de editare a documentarelor la Paris, Hudson a condus o companie de film documentar cu partenerii Robert Brownjohn și David Cammell. Compania a produs, printre altele, documentarele A for Apple, care a câștigat un Premiu Breasla Scenariilor, și The Tortoise and the Hare, care a fost nominalizat la un premiu BAFTA. Compania a avut mult succes în anii 1960, câștigând multe premii și lansând un nou stil grafic pentru filme documentare și publicitare. Hudson a început apoi o carieră în publicitate, producând și regândind multe reclame de televiziune. A lucrat alături de Alan Parker, Ridley și Tony Scott pentru Ridley Scott Associates (RSA), o companie britanică de producție comercială și de film înființată în 1968. Prima sa slujbă de regizor a fost ca regizor secund al lui Parker, la Midnight Express (1978). Între 1973 și 1975, Hudson a scris și regizat Fangio, A Life at 300 km/h, un film documentar despre cursele cu motor văzut prin ochii lui Juan Manuel Fangio, de cinci ori campion mondial de Formula 1. Din 1979 până în 1980, Hudson a regizat primul și cel mai de succes lungmetraj al său, Chariots of Fire (1981), povestea a doi alergători britanici, unul creștin devotat și celălalt evreu ambițios, în perioada premergătoare Jocurilor Olimpice din 1924. Filmul a câștigat patru premii Oscar, inclusiv Cel mai bun film; Hudson a câștigat o nominalizare pentru cel mai bun regizor. Prietenul și colegul său, Vangelis, a creat o partitură câștigătoare a premiului Oscar pentru film. În 1985, Hudson a regizat Revolution, care a descris Războiul de Independență american, care a fost lansat înainte de a fi un film complet finalizat și care a fost un eșec de critică și comercial la box office și i-a adus lui Hudson o nominalizare la premiul Golden Raspberry pentru cel mai prost regizor. Următorul lungmetraj teatral al lui Hudson a fost Lost Angels (1989), nominalizat la Palme d'Or, la Festivalul de Film de la Cannes din 1989. În 1999, Hudson a regizat My Life So Far, iar în 2000, I Dreamed of Africa. În 2008, Hudson a reeditat Revolution, cu Al Pacino. Hudson a coprodus Chariots of Fire, adaptarea pe scenă din 2012 a filmului omonim. În 2012, s-a anunțat că Hudson va regiza Midnight Sun, un lungmetraj despre un copil care încearcă să ajute o familie de urși polari pe calota polară care se micșorează. Hudson a co-scris scenariul, care a devenit The Journey Home cu regizorii Roger Spottiswoode și Brando Quilici în locul lui Hudson. În 2016, și-a montat debutul ca regizor de operă pentru The Crucible. În 2016, Hudson a regizat drama de epocă, Altamira, despre descoperirea celebrelor picturi rupestre spaniole, cu Antonio Banderas și Rupert Everett. În planul vieții private, el a fost căsătorit cu pictorița Susan Caroline Michie, din 1977 până în 1995; au divorțat; au un copil, născut în 1978. A cunoscut-o pe cea de-a doua sa soție, actrița Maryam d' Abo, când ea a dat probă pentru rolul principal, Jane, din filmul său Greystoke: The Legend of Tarzan, Lord of the Apes. Rolul însă a fost interpretat de actrița Andie MacDowell. Maryam d' Abo și Hugh au intrat în legătură 15 ani mai târziu, la o petrecere. S-au îndrăgostit și s-au căsătorit patru ani mai târziu, în 2003. Hudson a fost membru al juriului la Festivalul Internațional de Film Mar del Plata, în 2005, membru al juriului la Festivalul de Film de la Sarajevo, în 2008. În 2003, Hudson a primit un premiu special Cannes Lions la cea de-a 50-a aniversare a Festivalului Internațional de Publicitate Cannes Lions, un premiu acordat doar regizorilor care au câștigat Marele Premiu de mai multe ori. Hudson a primit premiile Grand Prix Cannes Lions pentru reclamele sale din 1972, Walking Behinds, și din 1978, Lecția de franceză. În august 2007, la Nimes, Franța, „Un Realisateur dans la Ville”, un festival creat de Gerard Depardieu și Jean-Claude Carriere pentru a prezenta în fiecare an munca unui regizor, a difuzat opt filme ale lui Hugh Hudson. În octombrie 2008, la Dinard Festival of British Film, ca un omagiu, au fost prezentate cinci dintre filmele sale. Regizorul Hugh Hudson a încetat din viață la Spitalul Charing Cross din Londra, la data de 10 februarie 2023, la vârsta de 86 de ani.