Actriță suedeză, una dintre actrițele favorite ale lui Ingmar Bergman. Cu chipul său tragic, exprimând în primul rând anxietatea, ea reprezintă de regulă triumful intelectului asupra pasiunii. I se potrivesc cel mai bine rolurile unor femei pe care viața le-a pus sau le pune la încercare și care își aleg singure calea spre pierzanie.
Ingrid Lilian Thulin s-a născut pe 27 ianuarie 1926 în Sollefteå, Ångermanland, în nordul Suediei. Este fiica lui Nanna (născută Larsson) și a lui Adam Thulin, pescar. Când era mică a luat lecții de balet și a fost acceptată la Royal Dramatic Tehatre ("Dramaten") din Stockholm, în 1948.
Timp de mulți ani a colaborat în mod regulat cu regizorul Ingmar Bergman. Printre filmele acestuia Thulin a jucat în "Fragii sălbatici" (1957), "Magicianul" (1958), în care a jucat îmbrăcată băiețește, "Lumina din iarnă" (1962), ca și în "Tăcerea"(1963) și în "Strigăte și șoapte" (1972).
A primit premiul pentru cea mai bună actriță la Festivalul Filmului de la Cannes în 1958 și a primit Premiul Guldbagge pentru cea mai bună actriță în 1964 pentru rolul interpretat în "Tăcerea". A mai câștigat premiul David di Donatello în 1974 și a fost nominalizată pentru Premiul BAFTA în același an. În 1980 a fost președinta juriului la Festivalul Internațional de Film de la Berlin.
A fost căsătorită cu Claes Sylwander, între 1952-1955, apoi cu Harry Schein, fondatorul Institutului Suedez de Film, timp de peste 30 de ani până în 1989, cu toate că trăiau separat cu mult dinainte de divorț. Ea și-a cumpărat un apartament la Paris la începutul anilor 1960 și după câțiva ani o casă pe plajă, în San Felice Circeio, în partea de sud a Romei. În 1970 devine rezidentă a orașului Sacrofano (Italia), unde a locuit timp de 34 de ani.
S-a întors în Suedia pentru tratament medical. A murit de cancer la Stockholm, în 20 de zile după cea de a 78-a aniversare. Memoriile ei au fost publicate în 1992 ("Någon jag kände") - Someone I knew-Norstedts Förlag).
