Fiica regizoarei Liudmila Szekely Anton si a actorului Florin Anton, Ioana Anastasia Anton a imbratisat actoria, asa cum spune ea insasi, “inca din burta mamei”. Ceasurile lungi petrecute in copilarie in salile de teatru, fie la repetitiile parintilor, fie in public, la spectacole, au fost, pentru ea, prima scoala. Dupa inceperea celei de-a doua, la UNATC, am putut sa o vedem in Hamlet si in Ajutorul, la teatrul bucurestean Metropolis in “Nunta muta” a lui Horatiu Malaele, si, putin mai tarziu, la Gala Uniter 2009, unde a fost distinsa cu premiul pentru debut, in rolul „Ofelia”.
In cuvintele ei deslusesti, dincolo de inflacararea fireasca, o cumpatare care ii descrie perfect rabdarea. Cu sine si cu Teatrul, cu spectacolul si cu spectatorii, cu momentele decisive in care se accepta sau se respinge un rol. Despre teatru spune ca e ca si cand ai fi indragostit. Si emana un sarm si o franchete care te face sa o crezi pe cuvant, de fiecare data cand vorbeste despre cea mai minunata dintre lumile posibile.