A jucat și-n filmul ”Mândrie” (1956) în regia lui Marius Teodorescu.
blackmore
pe 26 Octombrie 2019 21:23
Una dintre cele mai frumoase si talentate actrite romance...
blacksea_rider
pe 28 Aprilie 2019 22:33
Ioana Bulcă a fost prima soţie a regretatului actor Szobi Cseh ...s-au cunoscut la filmările pentru "Mihai Viteazu".
stricted
pe 27 August 2016 11:19
A jucat cu distincţie roluri ale unor personaje din filme istorice, ca Doamna Stanca din Mihai Viteazu, a cucerit cu prima apariţie pe marele ecran, in La Moara cu noroc.
lili22
pe 18 Iulie 2015 12:59
Nu a fost un mare talent, nici nu a fost des distribuita, nici la National, unde juca roluri mici, nici in filme.
ciprian34
pe 08 Iulie 2014 19:47
Una din marile actrite de teatru si film.....................................
Deceoare
pe 27 Ianuarie 2014 15:42
Ce plăcere am ''frunzărind'' site-ul Cinemagia şi descopăr GOGOMĂNII verbale sau chiar de imagine la majoritatea actorilor şi actriţelor . Cum este posibil să le confunzi imaginea actriţelor : Ioana Bulcă cu Mariela Petrescu (poza nr.6 din pagina Ioanei Bulcă) şi chiar cu Irina Petrescu (poza nr.7 din pagina Ioanei Bulcă) . Sub aceste imagini mai scrii şi prenumele şi numele Ioana Bulcă . Dacă încerci să corectezi aceste minciuni , nu ţi se permite . Cine a pus minciuna în pagină are dreptate în faţa persoanei care vrea să corecteze şi să scrie adevărul . Bravo ''lilianasnd''
Iulidesprefilme
pe 07 Ianuarie 2013 10:03
La mulţi ani acestei mari actriţe a scenei şi ecranului românesc!
elmedico
pe 22 Iulie 2012 09:34
O femeie foarte frmuoasa si in acelasi timp si o actrita foarte buna!
alex_il_fenomeno
pe 10 Mai 2012 17:10
o actrita uimitoare , care mereu a reusit sa aiba cele mai surprinzatoare aparitii , indiferent de lungimea sau de intensitatea acestora ! sper sa o mai urmaresc si in alte filme .
xerses
pe 07 Ianuarie 2012 23:39
Multa sanatate si bucurii la ceas aniversar si....onomastic.
cosmin742000
pe 26 Decembrie 2011 22:28
Extraordinara actrita ca toata generatia aceea .....
Actrita
pe 03 Martie 2011 01:58
Poza 5 o reprezinta pe actrita Mariella Petrescu, si poza 6 pe Irina Petrescu!
Pitbull
pe 07 Ianuarie 2010 19:55
De la Ana la Aristizza - Ioana Bulcă
Dacă, pentru cinefilii români de formaţiune "clasică", Ioana Bulcă s-a impus încă de la rolul ei de debut, naiv-damnata Ana din celebrul "Moara cu noroc" al lui Victor Iliu (1955), generaţiile relativ mai tinere (actualmente, la rândul lor în curs de "clasicizare") au descoperit-o o dată cu dramatica partitură a Doamnei Stanca din "Mihai Viteazul" (Sergiu Nicolaescu, 1971). Ea însăşi, la rândul ei, a deschis ochii asupra lumii în 7 ianuarie, 1933, în inima Olteniei, la Craiova - şi, după ce a urmat actoria la I.A.T.C. "Ion Luca Caragiale", Bucureşti, a beneficiat de şansa unei lansări cu adevărat memorabile, impunând un portret conturat în tuşe fine şi alunecoase sub mâna sigură a legendarului Iliu, peste matricea personajului conceput de Ion Slavici - întregind fatidicul triunghi compus împreună cu Ghiţă (un Constantin Codrescu subtil şi complex, aflat tot la început de drum) şi Lică Sămădău (impetuosul Geo Barton, deja un nume de prestigiu al teatrului românesc, la rândul lui făcând primii paşi prin faţa camerelor de filmat).
Succesul acestei prime apariţii a propulsat-o din start pe traiectoria genului de actriţă "căutată", dar rolurile din următorii cincisprezece ani n-au făcut decât să înşire titluri pe axa unei cariere încă incipiente: "Portretul unui necunoscut" (Andrei Călăraşu şi Gheorghe Turcu, 1960 - reîntâlnire cu Geo Barton), "Partea ta de vină" (Mircea Mureşan, 1963 - din nou cu Geo Barton şi Constantin Codrescu), "Mofturi 1900" (Jean Georgescu, 1965 - tot cu Geo Barton), "Zodia Fecioarei" (Manole Marcus, 1966), "Fantomele se grăbesc" (Cristu Polucsis, 1966), "Răutăciosul adolescent" (Ghorghe Vitanidis, 1968).
Încă din această perioadă de tinereţe artistică, actriţa s-a impus ca o frumuseţe frapantă, concentrată în jurul ochilor mari şi alungiţi, de o stranietate electrică - speculată în cheie tragică de Sergiu Nicolaescu, care în "Mihai Viteazul" a folosit-o pentru a da chip unei Doamne Stanca dominate nefast de capriciile destinului, ca soţie a viforosului principe levantin ce ţinea în şah toate cele trei imperii ale regiunii (cu unele inevitabile speculaţii romanţate, cum ar fi mitul istoric morţii Prinţului Nicolae la Mirăslău - care, însă, i-a prilejuit interpretei o interesantă compoziţie de forţă, în secvenţa despărţirii de Mihai, punându-i în valoare temperamentul şi aplombul de factură conservatoare, ce aminteau de stilul impus în jurul anilor 1900 de către Aristizza Romanescu - o actriţă de care destinul o va reapropia în chip surprinzător, pre sfârşitul carierei).
Anul următor, 1972, a fost cel mai bogat din cariera ajunsă la maturitate a Ioanei Bulcă, marcat de trei roluri puternice: isteric-depravata preoteasă din "Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte" (din nou Sergiu Nicolaescu), ironic-enigmatica Blondă din "Astă seară dansăm în familie" (Geo Saizescu), şi sensibila creaţie din "Ciprian Porumbescu" (Gheorghe Vitanidis). În aceeaşi perioadă s-a schiţat şi scurta dar fermecătoarea prezenţă pe ecrane a fiului ei, Francesco Alessandro Bulcă (actualmente medic la Spitalul de Urgenţă din Bucureşti), în "Serata" (Malvina Urşianu, 1971) şi "Astă seară dansăm în familie".
În mod surprinzător, din acest moment de apogeu, frecvenţa apariţiilor sale pe afişe a intrat în declin. După rolul Prinţesei Cassandra din "Cantemir" (Gheorghe Vitanidis, 1973), Ioana Bulcă s-a dedicat cu precădere teatrului, pe scena Naţionalului Bucureştean (unul dintre cele mai spectaculoase roluri ale ei fiind temperamentala Nicole Martois (Niculina Mărtoiu) din conformistul "Un fluture pe lampă", de Paul Everac, în regia lui Horea Popescu. Abia şapte ani mai târziu, în 1980, acelaşi Gh. Vitanidis o distribuie din nou, de astă dată în festivistul "Burebista", încredinţându-i scurta apariţie de papier-mâché a bizarei Magna Mater. O revenire destul de sclipitoare, dar nesemnificativă ca întindere, sub bagheta lui Geo Saizescu, în rolul Mariei Dumitrescu din "Şantaj" (1981), însoţită în acelaşi an de personajul din "Întoarcere la dragostea dintâi" (Mircea Mureşan), par să anunţe eventuala relansare - dar, din păcate, după ultimele două roluri ("Lovind o pasăre de pradă" şi "Bunicul şi o biată cinste", ambele realizate de Iosif Demian în 1984), se aşterne, pentru aproape un sfert de veac, tăcerea.
Şi totuşi, restul nu e tocmai tăcere - decât până la... "Restul e tăcere" (2007), când Nae Caranfil o redescoperă pe actriţa de mult uitată, în fascinanta Aristizza (Romanescu, evident - deşi discreţia impusă de convenţia romanţării i-a exclus numele de familie din film) - un emploi aproape perfect: la fel cum legendara stea din secolul al XIX-lea alege să-şi pertracteze nemurirea ca "umbră mişcătoare" pe pelicula primului film românesc "adevărat", şi vulcanica frumuseţe a anilor '60-70 îşi redezvăluie resursele încă vii, îmbinând misterul şi sarcasmul, fineţea şi grandilocvenţa, într-una dintre cele mai percutante secvenţe - atât ale producţiei lui Nae Caranfil, cât şi, să recunoaştem, şi ale filmului românesc de la început de mileniu.
Pitbull (Mihnea Columbeanu)
7 ianuarie, 2010
Bucureşti, România
pe 25 Mai 2007 11:16
Am revazut " Asteptand la Arlechin" foarte reusit spectacol ! Bravo ! Felicitari intergii echipe ce a dus la finalizarea spectacolului !
Dacă, pentru cinefilii români de formaţiune "clasică", Ioana Bulcă s-a impus încă de la rolul ei de debut, naiv-damnata Ana din celebrul "Moara cu noroc" al lui Victor Iliu (1955), generaţiile relativ mai tinere (actualmente, la rândul lor în curs de "clasicizare") au descoperit-o o dată cu dramatica partitură a Doamnei Stanca din "Mihai Viteazul" (Sergiu Nicolaescu, 1971). Ea însăşi, la rândul ei, a deschis ochii asupra lumii în 7 ianuarie, 1933, în inima Olteniei, la Craiova - şi, după ce a urmat actoria la I.A.T.C. "Ion Luca Caragiale", Bucureşti, a beneficiat de şansa unei lansări cu adevărat memorabile, impunând un portret conturat în tuşe fine şi alunecoase sub mâna sigură a legendarului Iliu, peste matricea personajului conceput de Ion Slavici - întregind fatidicul triunghi compus împreună cu Ghiţă (un Constantin Codrescu subtil şi complex, aflat tot la început de drum) şi Lică Sămădău (impetuosul Geo Barton, deja un nume de prestigiu al teatrului românesc, la rândul lui făcând primii paşi prin faţa camerelor de filmat).
Succesul acestei prime apariţii a propulsat-o din start pe traiectoria genului de actriţă "căutată", dar rolurile din următorii cincisprezece ani n-au făcut decât să înşire titluri pe axa unei cariere încă incipiente: "Portretul unui necunoscut" (Andrei Călăraşu şi Gheorghe Turcu, 1960 - reîntâlnire cu Geo Barton), "Partea ta de vină" (Mircea Mureşan, 1963 - din nou cu Geo Barton şi Constantin Codrescu), "Mofturi 1900" (Jean Georgescu, 1965 - tot cu Geo Barton), "Zodia Fecioarei" (Manole Marcus, 1966), "Fantomele se grăbesc" (Cristu Polucsis, 1966), "Răutăciosul adolescent" (Ghorghe Vitanidis, 1968).
Încă din această perioadă de tinereţe artistică, actriţa s-a impus ca o frumuseţe frapantă, concentrată în jurul ochilor mari şi alungiţi, de o stranietate electrică - speculată în cheie tragică de Sergiu Nicolaescu, care în "Mihai Viteazul" a folosit-o pentru a da chip unei Doamne Stanca dominate nefast de capriciile destinului, ca soţie a viforosului principe levantin ce ţinea în şah toate cele trei imperii ale regiunii (cu unele inevitabile speculaţii romanţate, cum ar fi mitul istoric morţii Prinţului Nicolae la Mirăslău - care, însă, i-a prilejuit interpretei o interesantă compoziţie de forţă, în secvenţa despărţirii de Mihai, punându-i în valoare temperamentul şi aplombul de factură conservatoare, ce aminteau de stilul impus în jurul anilor 1900 de către Aristizza Romanescu - o actriţă de care destinul o va reapropia în chip surprinzător, pre sfârşitul carierei).
Anul următor, 1972, a fost cel mai bogat din cariera ajunsă la maturitate a Ioanei Bulcă, marcat de trei roluri puternice: isteric-depravata preoteasă din "Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte" (din nou Sergiu Nicolaescu), ironic-enigmatica Blondă din "Astă seară dansăm în familie" (Geo Saizescu), şi sensibila creaţie din "Ciprian Porumbescu" (Gheorghe Vitanidis). În aceeaşi perioadă s-a schiţat şi scurta dar fermecătoarea prezenţă pe ecrane a fiului ei, Francesco Alessandro Bulcă (actualmente medic la Spitalul de Urgenţă din Bucureşti), în "Serata" (Malvina Urşianu, 1971) şi "Astă seară dansăm în familie".
În mod surprinzător, din acest moment de apogeu, frecvenţa apariţiilor sale pe afişe a intrat în declin. După rolul Prinţesei Cassandra din "Cantemir" (Gheorghe Vitanidis, 1973), Ioana Bulcă s-a dedicat cu precădere teatrului, pe scena Naţionalului Bucureştean (unul dintre cele mai spectaculoase roluri ale ei fiind temperamentala Nicole Martois (Niculina Mărtoiu) din conformistul "Un fluture pe lampă", de Paul Everac, în regia lui Horea Popescu. Abia şapte ani mai târziu, în 1980, acelaşi Gh. Vitanidis o distribuie din nou, de astă dată în festivistul "Burebista", încredinţându-i scurta apariţie de papier-mâché a bizarei Magna Mater. O revenire destul de sclipitoare, dar nesemnificativă ca întindere, sub bagheta lui Geo Saizescu, în rolul Mariei Dumitrescu din "Şantaj" (1981), însoţită în acelaşi an de personajul din "Întoarcere la dragostea dintâi" (Mircea Mureşan), par să anunţe eventuala relansare - dar, din păcate, după ultimele două roluri ("Lovind o pasăre de pradă" şi "Bunicul şi o biată cinste", ambele realizate de Iosif Demian în 1984), se aşterne, pentru aproape un sfert de veac, tăcerea.
Şi totuşi, restul nu e tocmai tăcere - decât până la... "Restul e tăcere" (2007), când Nae Caranfil o redescoperă pe actriţa de mult uitată, în fascinanta Aristizza (Romanescu, evident - deşi discreţia impusă de convenţia romanţării i-a exclus numele de familie din film) - un emploi aproape perfect: la fel cum legendara stea din secolul al XIX-lea alege să-şi pertracteze nemurirea ca "umbră mişcătoare" pe pelicula primului film românesc "adevărat", şi vulcanica frumuseţe a anilor '60-70 îşi redezvăluie resursele încă vii, îmbinând misterul şi sarcasmul, fineţea şi grandilocvenţa, într-una dintre cele mai percutante secvenţe - atât ale producţiei lui Nae Caranfil, cât şi, să recunoaştem, şi ale filmului românesc de la început de mileniu.
Pitbull (Mihnea Columbeanu)
7 ianuarie, 2010
Bucureşti, România
Cu respect ,
Marius Frigioiu