Ion Finteșteanu

Actorul Ion Finteșteanu s-a născut în București, la 18 martie 1899.
Era preocupat de teatru din copilărie, în liceu participa la șezătorile muzicale Carmen, la societățile Petre Maior, Enăchiță Văcărescu. La începutul Primului Război Mondial s-a refugiat la Iași și a fost tenor în corul Societății Române de Operă, apoi a fost cooptat în trupa Teatrului Național din Iași și a jucat în spectacolul Marșul nupțial de Henri Bataille. S-a întors în capitală la terminarea razboiului și a absolvit Conservatorul de Artă Dramatică în 1921, la clasa Luciei Sturdza Bulandra.
Din 1921 a jucat pe scena Teatrului Național în roluri ca Nebunul din Regele Lear de W. Shakespeare, Karenin din Ana Karenina de Tolstoi, Bădia din Căruța cu paiațe de Mircea Ștefănescu, Grigore Bucșan din Ultima oră de M. Sebastian, Polonius din Hamlet de W. Shakespeare, Dr. Dorn din Pescărușul de Cehov, Farfuridi, Pristanda, Cetățeanul turmentat din O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale, Ianke din Take, Ianke și Cadâr de Victor Ion Popa; Grigore Dragomirescu din Citadela Sfărâmată de Horia Lovinescu, Charly din Frații Thomson de Serk Roggers, etc. În 1956 participă la Festivalul Internațional de Artă Dramatică de la Paris, cu rolurile Farfuridi din O scrisoare pierdută și Grigore Bucsan din Ultima oră.
A predat Arta Actoriei la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, în 1957 era inaugurat studioul Casandra al Teatrului Național cu spectacolul Plicul de Liviu Rebreanu cu studenții clasei profesorului Ion Finteșteanu. A regizat spectacole de teatru ca Take, Ianke și Cadâr de Victor Ion Popa, Tartuffe de Moliére, Institutorii de Otto Ernst, Moartea ultimului golan de Virgil Stoenescu, a publicat cartea De la clovnul citire...
A debutat în cinematografie în anul 1923, cu filmul Țigăncușa de la iatac, regizat de Alfred Halm.
Ion Finteșteanu a murit la 21 octombrie 1984, în București.