Ion Luca Caragiale

Ion luca Caragiale este unul dintre cei patru mari clasici ai literaturii romane, alaturi de Mihai Eminescu, Ion Creanga si Ioan Slavici, ale caror opere sunt creatii de referinta in domeniul poeziei, povestirii si al nuvelei realiste.

In schimb, genul dramatic are in I. L. Caragiale pe cel mai de seama reprezentant al sau, creatorul dramaturgiei moderne romanesti.

Scriitorul a vazut lumina zilei la 30 ianuarie 1852, in satul Haimanale (azi ”I. L. Caragiale”), de langa Ploiesti. Este fiul Ecaterinei Caraboa (parintii erau negustori brasoveni) si al lui Luca (primul nascut dintre cei cinci frati - intre ei Costache si Iorgu Caragiale, deveniti actori si profesori de declamatie la Conservatorul din Bucuresti). In tinerete si tatal sau cochetase cu actoria, dar a renuntat, devenind administratorul mosiilor manastiresti Margineni. Pasiunea pentru teatru i-a fost inclusa treptat si asta se datoreaza celor doi unchi ai sai, care au fost si autori de comedii.

Informatiile despre copilaria viitorului scriitor sunt sumare si inconsistente. Se stie sigur despre atmosfera calma din familie petrecuta alaturi de sora mai mica, intr-un oras patriarhal (Ploiesti). El nefiind un sentimental, avea putine marturii despre aceasta perioada a vietii. Descopera bucuriile cititului cu preotul Marinica si dascalul Haralambie, cu profesorii de la Scoala Domneasca. Nu o data a evocat figura profesorului ardelean Basile Dragosescu pentru rolul hotarator in formarea sa in insusirea corecta a limbii romane, germana si franceza, pentru aceasta din urma a facut o adevarata pasiune, intens cultivata de profesorul si publicistul francez Auguste Picq, care a insuflat elevilor sai spiritul critic si polemic. In 1868, absolvind cursul secundar, urma sa se indrepte spre avocatura, dupa dorinta tatalui. Cunoscand dificultatile vietii de actor, tatal cedeaza greu si accepta ca tanarul sa urmeze la Bucuresti cursul de mimica si declamatie a Conservatorului, chiar la clasa unchiului sau Costache Caragiale. In 1870 tatal sau se stinge si viitorul scriitor isi asuma raspunderea pentru destinul familiei.

A ocupat mai multe functii: copist la Tribunalul din Ploiesti, sufleur si copist la Teatrul National din Bucuresti, revizor scolar in judetele Suceava si Neamt, apoi in Arges si Valcea (1882). Intre anii 1877 - 1881 face parte din colectivul de redactie al ziarului ”Timpul”, ce apare la Bucuresti, alaturi de Mihai Eminescu si Ioan Slavici. Peregrinarile prin tara i-au oferit prilejul de a cunoaste lumea. Pentru el contactul cu lumea este o adevarata scoala ”unde nu sunt stabilite examene”. Degustat de faptul ca volumul de ”Teatru” i-a fost respins de la premierea de catre Academia Romana, in 1904 decide sa se autoexileze in Germania si se stabileste, impreuna cu familia, la Berlin. S-a stins din viata la 8/9 iunie 1912. Ulterior trupul i-a fost adus in tara si isi doarme somnul de veci la cimitirul Bellu, din Bucuresti, alaturi de Mihai Eminescu si alti scriitori romani.