Ion Roxin este un actor roman de film si teatru. S-a nascut pe 19 martie 1947 in Bucuresti, Romania. A absolvit Institutul de Arte Teatrale si Cinematografie in 1970. In 1971, joaca primul rol in filmul Serata. Cunoscut pentru filmele Exista joi? (1988), Vlad Tepes (1980) si Orgolii (1982).IMDB
sserbanro
pe 16 Octombrie 2010 08:07
Am avut bucuria de a îl cunoaşte şi de a fi chiar în casa noastră. Fiind prin anii '60 actor la Teatrul de Stat Valea Jiului Petroşani, a jucat în "Intrigă şi Iubire" a lui F Schiller, rolul FERDINAND, Alături de Mariana Cercel (Luise). Eram mic pe atunci, dar tatăl meu (Florin Plaur) mă lua des la teatru, îmi plăcea, astfel încât, eram "beleaua" teatrului. Îmi băgam nasul peste tot. Aşa am cunoscut Teatrul dincolo de scenă ("scândură"), dincolo de sală, dincolo de "pantaloni", o lume aparte, foarte specială. Aşa am cunoscut-o pe Marieta Sadova (Sadoveanu, pe wikipedia), o femeie extraordinară, pe Septimiu Sever, Marvel Anghelescu, Grigore Vasiliu-Birlic şi încă mulţi alţii.
În rolul lui Ferdinand, cred că, dincolo de opinia specialiştilor, a mea are o greutate mai mare, măcar pentru faptul că, fiind copil, am simţit personajul, aşa cum l-am înţeles mai târziu, raţional. Alt argument era faptul că, fiind coleg cu tata, eram perfect cvonştient cvă joacă un rol, că e un actor, deci mirajul, iluzia, eram deja conştient că sunt condiţionate de acceptarea unei convenţii: Suntzem la Teatru şi aici, uităm o clipă că, afară, dincolo de sală, costume, machiaj, peruci, artişti, e o altă lume. O lume în care aceiaşi de pe scenă, redevin oamenii obişnuiţi, cu nevoi obişnuite dar şi neobişnuite...
Am învăţat astfel poate cea mai valoroasă lecţie a Teatrului: Că trebuiie să credem în pooveşti, că aptitudinea de a visa, moare când credinţa în basme încetează.
Iar Teatrul, ca Fiinţă, este exact acea lume în care Visele trăiesc, iau fiinţă şi unheori, trec dincolo de scenă, de ziduri şi devin parte din Marea Realitate.
pe 30 Decembrie 2004 01:43
Daca de rebengiuc, dinica, iordache sau iures a auzit o tara intreaga sunt tare curioasa sa vad daca exista macar un singur om care sa acceseze acest forum si care sa fie constient de talentul si valoarea acestui actor. E adevarat, fata de cei amintiti mai sus pentru care am o pretuire si o dragoste nemarginita, nu a avut parte de o stea care sa-i calauzeasca pasii catre marile scene ale tarii, insa va asigur ca ar fi avut tot aacelasi drept ca si ei sa fie recunoscut ca un talent autentic si mai presus de asta un om care a iubit si va iubi profesia de actor mai mult decat ne putem noi inchipui. Plecaciune domnule Jean Roxin si multa sanatate pentru a ne bucura de prezenta dumneavoastra pe scena pentru cat mai multa vreme!
În rolul lui Ferdinand, cred că, dincolo de opinia specialiştilor, a mea are o greutate mai mare, măcar pentru faptul că, fiind copil, am simţit personajul, aşa cum l-am înţeles mai târziu, raţional. Alt argument era faptul că, fiind coleg cu tata, eram perfect cvonştient cvă joacă un rol, că e un actor, deci mirajul, iluzia, eram deja conştient că sunt condiţionate de acceptarea unei convenţii: Suntzem la Teatru şi aici, uităm o clipă că, afară, dincolo de sală, costume, machiaj, peruci, artişti, e o altă lume. O lume în care aceiaşi de pe scenă, redevin oamenii obişnuiţi, cu nevoi obişnuite dar şi neobişnuite...
Am învăţat astfel poate cea mai valoroasă lecţie a Teatrului: Că trebuiie să credem în pooveşti, că aptitudinea de a visa, moare când credinţa în basme încetează.
Iar Teatrul, ca Fiinţă, este exact acea lume în care Visele trăiesc, iau fiinţă şi unheori, trec dincolo de scenă, de ziduri şi devin parte din Marea Realitate.