Ioan (Ion-nume de scenă) Săsăran s-a născut în dimineață zilei de 25 noiembrie 1933, în satul Săsar din Maramureș.
A fost singurul copil al familiei. Mama, Ana Lucaciu, s-a căsătorit la vârsta de 17 ani cu Pavel Săsăran, în vârstă de 24 de ani. După doi ani se naște Ioan. La vârsta de 6 ani din cauza sărăciei, devine slugă la oi într-o localitate învecinată. Se întoarce acasă maturizat după un an de slugărit. Peste un an începe calvarul unei copilării fără copilărie. În anul 1940, în decembrie, împinși de evenimentele istoriei, împreună cu părinții a luat drumul refugiului, mutându-se timp de 4 ani prin mai multe localități din țară, începând cu Țintea lângă Moreni la fratele mai mare al tatălui său, unchiul Iulian, apoi la Anina, în Caraș Severin unde tatăl său s-a angajat la mină. Aici părinții lui se despart. Plecând din Anina împreună cu mama, au colindat o bună parte din țară. A început școala primară la o colonie muncitorească lângă comuna Tălmaciu, aproape de Sibiu. De aici au ajuns la Lupeni, apoi la Câmpul lui Neag, unde a început clasa a-II-a primară, pe care a terminat-o la Bănița, lângă Petroșani, unde tatăl său vitreg era miner la o carieră a fabricii de var. Din nou pe drumuri, ajung la Deva, apoi la Arad și mai pe urmă la Lugoj și Caransebeș. Erau foarte săraci. În 1943 ajung la Lugoj, unde se mutase întreaga administrație a județului Satu Mare. Părinții l-au încredințat, pentru a fi întreținut, unei unități militare, unde mai erau și alți copii. Pe 15 iulie 1943 devine unul din soldații Regimentului 5 Roșiori din Lugoj. În regiment erau 12 copii de trupă, el fiind la vârsta de nici 10 ani, cel mai mic. In această perioadă tatăl său Pavel Săsăran rămas la Anina, moare în urma unui accident de muncă. În vacanțe, mergea la părinți sau la anumite ateliere pentru a învăța o meserie, iar în timpul anului școlar urmează cursurile școlii primare “ Ion Vidu” din Lugoj. A urmat în Lugoj clasele a-III-a și a-IV-a, iar în 1945, după terminarea războiului a fost detașat la Cercul Teritorial din Satu Mare, de care aparținea administrativ. Între timp și părinții au revenit în Săsar, tatăl vitreg angajându-se la mina de la Valea Borcutului, apoi la Ilba și la Baia Sprie. La Satu Mare în toamna anului 1945 devine elev la Liceul “Mihai Eminescu”. În anul 1948 s-a desființat ținerea copiilor de trupă în unitățile militare, așa că după terminarea clasei a-III-a a fost lăsat la vatră. Se reîntoarce în satul natal după 5 ani grei petrecuți în armată. Deși o duceau foarte greu, părinții au hotărât să nu întrerupă școala și astfel devine elev în clasa a-VIII-a la Liceul “Gheorghe Șincai” din Baia Mare, pe care l-a absolvit în 1952. În urma examenului de admitere devine student la Institutul de Artă Cinematografică București. La începutul anului 1953, tatăl vitreg moare, iar mama rămâne singură fără nici un sprijin și se angajează la mina “Nistru”, ca vagonetar subteran.
În anul 1956 la terminarea facultății este repartizat la Teatrul de Stat din Baia Mare.
În anul 1988 se transferă la Teatrul Național Târgu Mureș, după 32 de ani petrecuți pe scena baimareană.
Deși s-a transferat la Universitatea de Artă Teatrală în 1991 după un concurs pentru ocuparea unui post de conferențiar universitar, a rămas colaborator permanent al Teatrului . În tot timpul celor 10 ani de stat la catedră, nu a întrerupt nici o clipă activitatea din teatru, jucând în acest răstimp peste 20 de roluri, la Târgu Mureș, la Baia Mare, la Cluj și la Studioul Universității.
Din anul 2002 revine din nou pe scena baimareană , acolo unde va juca până la sfârșitul vieții.
A fost căsătorit de trei ori. A avut patru copii.Cu a doua soție, Florica, a avut trei copii, Bogdan, Mugurel (disparut prematur într-un tragic accident de mașină la vârsta de doi ani) și Zenaida. Iulian se naște la Târgu Mureș din căsătoria cu a treia soție, Dorina .
Se stinge din viata in seara zilei de joi, 20 august 2009, la Targu Mures, unde a fost inmormantat.
