J. Robert Oppenheimer

Julius Robert Oppenheimer (n. 22 aprilie 1904, New York City, New York, SUA – d. 18 februarie 1967,Princeton, New Jersey, SUA) a fost un fizician american, profesor de fizică la Universitatea din California, Berkeley. Oppenheimer a fost șef al Laboratorului Los Alamos⁠ în timpul războiului și se numără printre cei creditați drept „părinte al bombei atomice” pentru rolul avut în cadrul Proiectului Manhattan, acțiunea din al Doilea Război Mondial care a dezvoltat primele arme nucleare utilizate în bombardamentele atomice de la Hiroshima și Nagasaki. Prima bombă atomică a fost detonată pe 16 iulie 1945, în testul Trinity în New Mexico; Oppenheimer a remarcat mai târziu că acesta îi amintește de cuvintele din Bhagavad-Gita: „Acum sunt prefăcut în Moarte, distrugătorul lumilor.” După război, Oppenheimer a devenit președinte al influentului Comitet General Consultativ al nou-înființatei Comisii pentru Energie Atomică din Statele Unite⁠. El s-a folosit de poziția sa pentru a face lobby în favoarea controlului internațional asupra energiei nucleare în vederea evitării proliferării armelor nucleare și a cursei înarmării nucleare⁠ cu Uniunea Sovietică. Dupa ce a provocat furia multor politicieni cu opiniile sale sincere din timpul celei de a Doua Panici Roșii, i s-au revocat drepturile de acces⁠ într-o audiere foarte mediatizată în 1954, și a fost deposedat practic de toată influența politică directă; el a continuat să țină conferințe, să scrie și să lucreze în fizică. Nouă ani mai târziu, președintele John F. Kennedy i-a conferit (și Lyndon B. Johnson i-a decernat) Premiul Enrico Fermi⁠, ca gest de reabilitare politică⁠.