Actor francez de teatru și film. Studiază la Academia de Arte Frumoase, cursuri de artă dramatică. Debutează pe ecran în filmul "Trișorii". Cu aparițiile din "Babette pleacă la război", "Mână caldă" și "Din cauza unei femei", el se impune atenției generale prin farmecul său natural, adolescentin, dublat de solide cunoștințe profesionale. Distribuit într-un rol dificil, de largă respirație dramatică, în "Viață conjugală", lasă totuși impresia unei stânjenitoare monotonii a stilului de joc care nemulțumește critica. Stângăcia inexplicabilă a gestului dramatic este salvată însă de fotogenia chipului său agreabil.
Jacques Charrier, pe numele complet Jacques Joseph Henri Charrier, s-a născut la 06.11.1935, în Metz, Moselle, Franța, și a decedat la 03.09.2025, în Saint-Briac-sur-Mer, Ille-et-Vilaine, Franța. A fost actor de teatru și film, pictor și ceramist. Fiul unui soldat profesionist, Charrier a fost unul dintre șapte frați. Având înclinații artistice, a urmat cursurile Haute école des arts du Rhin (Școala de Arte Decorative) din Strasbourg, în 1953, pentru a studia ceramica. Trei ani mai târziu, s-a specializat în actorie la École nationale supérieure des arts et techniques du théâtre (ENSATT) din Paris, sub îndrumarea actriței Berthe Bovy. Cariera sa de interpret a început după ce a fost angajat pentru prima dată ca figurant la Comédie-Française. A fost distribuit într-un rol cheie din Le Journal d'Anne Frank (Jurnalul Annei Frank) la Théâtre Montparnasse. Interpretarea sa l-a impresionat pe regizorul Marcel Carne, care i-a oferit rolul principal în filmul său, Trișorii (1958). Charrier a mai apărut și în alte filme ale unor regizori renumiți, inclusiv Babette Goes to War (1959), The Third Lover (1962), Anatomy of a Marriage (1964). În 1969, a co-fondat (împreună cu Jean-Claude Brialy) o companie de producție specializată în filme cu buget redus. Afacerea nu a fost un succes, iar compania a încetat producția în 1975. Ulterior, Charrier s-a îndepărtat de industria spectacolului și s-a întors la pasiunea sa. După ce și-a continuat studiile la Beaux-Arts de Paris grande école în 1980, s-a dedicat picturii și și-a expus lucrările la case de artă de la Paris și Geneva până la San Francisco. În plan personal, Charrier a fost căsătorit de patru ori. Prima sa soție, din 1959 până în 1962, a fost actrița Brigitte Bardot. Au divorțat. Au avut un fiu, pe care mama lui l-a îndepărtat. A doua soție a fost Linda, de care a divorțat și cu care a avut un copil. A treia soție a fost France Louis-Dreyfus, din 1964 până în 1967; au divorțat, au avut doi copii. Ultima sa soție a fost artista și fotografa japoneză Makiko Kumano, din 2009 până în 2025, la decesul lui. Copii lui sunt: Rosalie, Sophie, Maria, Nicolas-Jacques Charrier (fiul lui și al lui Brigitte). Autobiografia lui Bardot din 1995, „Initiales BB: memoires”, l-a determinat pe Charrier să intenteze cu succes un proces împotriva lui Bardot pentru „încălcarea vieții private” și să emită o replică sub forma propriilor sale amintiri, intitulată „Răspunsul meu la Brigitte Bardot”.
