Jacques Doniol-Valcroze a fost critic de film, actor, regizor, scenarist. O lungă carieră de ziarist a precedat primele lui încercări în filmul francez. Secretar de redacție la "Cinemonde" în 1946, redactor-șef adjunct la "La Revue du Cinema" a lui Jean-Georges Auriol (din 1947 până în 1949), unul dintre fondatori, împreună cu Andre Bazin, ai revistei "Cahiers du Cinema" în 1951, criticul cinematografic al ziarului "L'Observateur". Ca actor, a jucat în "Orfeu" de Jean Cocteau (1949) și în filmele lui Pierre Kast: "Frumoasa vârstă" (1958), "Vacanță în Portugalia" (1963), dar și în "Nemuritoarea", în același an, în regia lui Robbe- Grillet. Ca actor, Valcroze a demonstrat un temperament spontan și un umor excelent, în contradicție cu fizicul său.
Debutul lui în regie se situează în 1955, cu câteva scurtmetraje, apoi lucrează la adaptarea și dialogurile filmului "Frumoasa vârstă", după care trece la realizarea primului său lungmetraj "Când îți lasă gura apă" (1959). Urmează "Inimă în galop" (1960), "Denunțul" (1961), "Violul" (1967), "Casa familiei Bories" (1969), "Omul cu creierul transplantat" (1972), "O femeie fatală" (1974), opere marcate de inteligența regizorului și neliniștea lui permanentă. S-a afirmat în mod egal ca romancier și ca scenarist pentru Pierre Kast și Jacques Rivette.
