Biografie
Realizează primul scurt metraj – La Prière de l’Ecolier, care obţine numeroase premii la festivaluri şi care iese în sălile de cinema în iunie 1998 împreună cu Les Corps ouverts de Sebastien Lifshitz. În prezent colaboraează la scenariul unui lung metraj de animaţie împreună cu Sebastien Laudenbach.
Adolescenţi în călduri este primul său lung metraj.
“Scrierea dialogurilor a fost un punct de plecare; aveam impresia că îmi reaminteam conversaţii întregi decând aveam 15 – 16 ani şi aveam decât altceva de făcut decât să le rescriu. Dialogurile sunt cele care au tras după sine personajele, povestea.
Cu toate acestea, niciodată nu am făcut vreo escapadă, nu am făcut pipi pe zidurile casei mele, nu am spus mamei prietenului meu că voiam să mă culc cu ea, deşi poate că mă gândisem în acea perioadă, aşa cum la vârsta asta ai vrea să te culci cu tot ce mişcă.
“Mângâindu-te”, treci în revistă toate femeile de pe planetă: mama, bona, inclusiv vecina.
Romain funcţionează ca un binom cu prietenul său Francis. Amândoi sunt în transformare, au nevoie unul de celălalt pentru a-şi încerca forţele, pentru a se testa sexual şi sentimental. Voiam să aducem actori neprofesionişti, pentru stângăcia pe care o puteau avea. Nu doream să semene cu mine, cel puţin fizic, ca să evit astfel orice urmă de transfer şi de identificare posibilă. În poveste avem toate obstacolele adolescenţei: târfa, pedofilul, masturbarea, “complexul lui Oedip”, escapadele, homosexualitatea, şi chiar sinuciderea, dar toate văzute dintr-un unghi comic. Aşa se face că Romain se împuşcă cu degetele şi îşi inventează o poveste întreagă plecând de la un smoc de păr pubian.
Este o vârstă la care, băiat fiind, poţi să fii foarte inocent, dar nu vrei să recunoşti căci nu dă bine, iar fragilitatea este de-a binelea ruşinoasă!
Aşa că ne dăm mari vorbind doar despre fete şi preferăm să ne imaginăm că propria noastră mamă este lesbiană, decât să ne punem întrebări despre sexualitatea proprie! Şi suntem obsedaţi de părul pubian pentru că ne e graoznic de teamă că nu vom reuşi niciodată să devenim bărbaţi adevăraţi.
La 15 ani eu visam să mă căsătoresc, să am o casă şi copii, dar tot ce reuşeam nu era să fiu doar un mocofan cu mintea doar la sex. De unde şi dificultatea de a trece la acţiune sau de a spune unei fete “te iubesc”.
Adolescenţi în călduri este primul său lung metraj.
“Scrierea dialogurilor a fost un punct de plecare; aveam impresia că îmi reaminteam conversaţii întregi decând aveam 15 – 16 ani şi aveam decât altceva de făcut decât să le rescriu. Dialogurile sunt cele care au tras după sine personajele, povestea.
Cu toate acestea, niciodată nu am făcut vreo escapadă, nu am făcut pipi pe zidurile casei mele, nu am spus mamei prietenului meu că voiam să mă culc cu ea, deşi poate că mă gândisem în acea perioadă, aşa cum la vârsta asta ai vrea să te culci cu tot ce mişcă.
“Mângâindu-te”, treci în revistă toate femeile de pe planetă: mama, bona, inclusiv vecina.
Romain funcţionează ca un binom cu prietenul său Francis. Amândoi sunt în transformare, au nevoie unul de celălalt pentru a-şi încerca forţele, pentru a se testa sexual şi sentimental. Voiam să aducem actori neprofesionişti, pentru stângăcia pe care o puteau avea. Nu doream să semene cu mine, cel puţin fizic, ca să evit astfel orice urmă de transfer şi de identificare posibilă. În poveste avem toate obstacolele adolescenţei: târfa, pedofilul, masturbarea, “complexul lui Oedip”, escapadele, homosexualitatea, şi chiar sinuciderea, dar toate văzute dintr-un unghi comic. Aşa se face că Romain se împuşcă cu degetele şi îşi inventează o poveste întreagă plecând de la un smoc de păr pubian.
Este o vârstă la care, băiat fiind, poţi să fii foarte inocent, dar nu vrei să recunoşti căci nu dă bine, iar fragilitatea este de-a binelea ruşinoasă!
Aşa că ne dăm mari vorbind doar despre fete şi preferăm să ne imaginăm că propria noastră mamă este lesbiană, decât să ne punem întrebări despre sexualitatea proprie! Şi suntem obsedaţi de părul pubian pentru că ne e graoznic de teamă că nu vom reuşi niciodată să devenim bărbaţi adevăraţi.
La 15 ani eu visam să mă căsătoresc, să am o casă şi copii, dar tot ce reuşeam nu era să fiu doar un mocofan cu mintea doar la sex. De unde şi dificultatea de a trece la acţiune sau de a spune unei fete “te iubesc”.
