Nascut pe 4 decembrie 1949, in Los Angeles, este fiul bine cunoscutului Lloyd Bridges, o mare vedeta TV. Precum a afirmat si Jeff, el a copilarit alaturi de fratele sau in culisele marilor scene ale Holywoodului. Jeff a debutat alaturi de fratele sau, intr-un film in care mama lor avea un rol principal, "The Company She Keeps"(1951). Cei doi frati au mai aparut ocazional in serialul tatalui sau,"Sea Hunt"(1958). In varsta de 14 ani, Jeff a participat alaturi de tatal sau in turneul de promovare a productiei "Anniversay Waltz". In anii urmatori tanarul Jeff a avut multe probleme q droguri si marijuana, la un momendat parintii lui trebuind sa intervina.
Datorita insistentelor parintilor sai, el a fost trimis la dezintoxicare, iar dupa ce a fost externat Jeff a inceput sa se concentreze asupra carierei sale de tanar actor, el participand in filmele "Silent Night, Lonely Night"(1969), "The Yin and the Yang of Mr. Go"(1970), "Halls of Anger"(1970). Filmul ce l-a ajutat cel mai mult in cariera a venit doar un an mai tarziu, "The Last Picture Show".
The Last Picture Show (1971), în regia lui Peter Bogdanovich, a condus către celebritate pe actorii mai tineri Jeff Bridges, Timothy Bottoms, Cybill Shepherd și către Oscaruri pe cei mai maturi (Ben Johnson, Cloris Leachman). Rolul lui Duane Jackson, pentru care Bridges a fost nominalizat prima dată la Oscar ("Cel mai bun rol secundar"), a dat tonul unei galerii întregi de roluri cu un farmec alunecos. Printre ele, cel al boxerului aflat în ascensiune, alături de un Stacy Keach în declin (Fat City, 1972), delincventul din timpul războiului de secesiune în Bad Company (1972), pilotul de curse în The Last American Hero (1973), tânărul anarhist în cadrul unei distribuții cu veterani de prima mână în The Iceman Cometh (1973) al lui Eugene O'Neill, acolitul personajului lui Clint Eastwood în Thunderbolt and Lightfoot (1974 - nominalizare la Oscar), cowboy-ul din Rancho Deluxe (1975) sau scenaristul de western care își dorește să devină cowboy în Hearts of the West (1975), și rolul fratelui unui președinte asasinat care urmărește pe asasin în Winter Kills (1979). Toate rolurile sunt fermecătoare, și ar fi trebuit să-l propulseze pe Bridges pe culmile celebrității - ceea ce, în mod straniu, nu s-a petrecut. Probabil că a fost subapreciat într-o perioadă în care Hollywood-ul era aliniat figurilor de calibrul lui Dustin Hoffman, Rober de Niro și Al Pacino.
Cu toate astea, Bridges a captat atenția publicului în mai multe filme ale deceniului trecut, în rolul programatorului din clasicul SF TRON (1982), reluat în 2010, al muzicianul aflat în competiție cu fratele său (jucat chiar de fratele actorului, Beau Bridges) pentru atenția frumoasei cântărețe jucată de Michelle Pfeiffer - în The Fabulous Baker Boys (1989). Jeff a fost a treia oară nominalizat la Oscar pentru un rolul din Starrgan (1984), câștigând apoichiar mai mult atenția publicului în rolul permanent optimistului inventator Preston Tucker (Tucker: The Man and His Dream, 1988). De atunci, Jeff Bridges s-a bucurat de popularitatea în rândul publicului, dar și de respect la critici. The Fisher King (1991), American Heart (1992), Stare de șoc (1993), Marele Lebowski (1998 - acum un film cult) și Persona non grata (2000), un film care i-a adus a patra nominalizare la Oscar, sunt exemple pentru o evoluție remarcabilă. De curând, rolul villain-ului în Iron Man (2008), și Oscarul, Globul de Aur și premiul Screen Actor Guild, primite la 60 de ani, pentru Crazy Heart (2009).
Actorul a fost recompensat pentru rolurile sale din filme cu steaua numărul 7065 situată pe Bulevardul Walk of Fame din Hollywood.
În privința vieții private, Jeff Bridges este căsătorit din 1977 cu Susan Geston; au trei fiice și un nepoțel.
